Mulți grădinari aleg îngrășămintele cu grijă. Cumpără un produs pentru plantare, unul pentru creștere, unul pentru înflorire, unul pentru fructificare și, uneori, încă unul recomandat de un prieten sau descoperit într-un videoclip.
Intenția este aproape întotdeauna una bună: să ofere roșiilor tot ce au nevoie pentru a se dezvolta cât mai bine.
Dar roșia nu citește etichetele și nu știe ce îngrășăminte folosești. Ea răspunde doar la nutrienții pe care îi primește.
Îngrășămintele folosite nu acționează separat
Am constatat destul de des că fiecare produs este privit separat, ca și cum ar avea un rol complet diferit. Pentru grădinar există compost, gunoi de grajd, îngrășăminte lichide, granulate sau fertilizări foliare. Pentru plantă însă, contează doar elementele nutritive care ajung efectiv la rădăcini sau sunt absorbite prin frunze.
Tocmai această situație am întâlnit-o suficient de des încât să ajung la concluzia că excesul de fertilizare apare, de multe ori, nu dintr-o singură greșeală, ci din acumularea unor decizii care, privite separat, păreau perfect justificate la timpul lor.
Pentru roșie contează nutrienții, nu sursa îngrășămintelor
Pentru roșie nu contează câte îngrășăminte folosim, ci nutrienții care ajung efectiv la rădăcini și în frunze.
Atunci când vorbim despre fertilizarea roșiilor, este firesc să ne concentrăm asupra produselor. Fiecare are o compoziție diferită, un mod de aplicare specific și recomandări proprii de utilizare.
Din punctul de vedere al plantei însă, lucrurile sunt mai simple.
După ce ajung în sol și devin disponibili pentru absorbție, nutrienții nu mai poartă “eticheta” produsului din care provin. Azotul rămâne azot, indiferent dacă provine din compost, din gunoi de grajd sau dintr-un îngrășământ mineral. Același lucru este valabil pentru fosfor, potasiu, calciu, magneziu și celelalte elemente nutritive.
Asta nu înseamnă că toate îngrășămintele sunt la fel. Ele diferă prin concentrație, ritmul în care eliberează nutrienții și efectele asupra solului. Totuși, după ce nutrienții devin disponibili, planta răspunde la ceea ce poate absorbi, nu la denumirea produsului.
Nutrienții se cumulează, chiar dacă provin din îngrășăminte diferite
De aici apare una dintre cele mai frecvente surse de confuzie.
Fiindcă folosim produse diferite, avem impresia că fiecare dintre ele acționează separat. În realitate, aporturile nutritive se cumulează. Astfel:
- compostul administrat înainte de plantare;
- gunoiul de grajd bine fermentat;
- un îngrășământ granulat;
- o fertilizare lichidă;
- o fertilizare foliară
pot contribui toate la aportul acelorași elemente nutritive.
Considerate individual, fiecare aplicare pare să aducă un aport modest. Împreună însă, ele pot modifica semnificativ cantitatea de nutrienți disponibilă pentru plantă.
Privită în ansamblu, fertilizarea nu înseamnă o succesiune de aplicări independente, ci gestionarea aportului total de nutrienți pe care îl primește planta pe parcursul perioadei de vegetație. Această abordare se regăsește și în principiile Integrated Plant Nutrient Management promovate de FAO, care pun accent pe gestionarea integrată a tuturor surselor de nutrienți, nu pe fiecare fertilizare privită separat.
Mai multe îngrășăminte nu înseamnă automat o plantă mai bine hrănită
Este ușor să credem că, dacă un produs este benefic, încă unul va aduce rezultate și mai bune.
În practică, plantele nu funcționează astfel.
Roșiile au nevoie de un echilibru între elementele nutritive, nu de cantități cât mai mari din fiecare. Specialiștii de la Penn State Extension arată că excesul unui nutrient poate influența absorbția altor elemente nutritive, fenomen cunoscut sub numele de antagonism nutritiv. Aceste dezechilibre pot afecta dezvoltarea plantei, chiar dacă celelalte condiții de cultură sunt favorabile.
În grădină, am observat că astfel de dezechilibre sunt ușor de interpretat greșit. Uneori apare tentația de a adăuga încă un produs, când planta are nevoie, de fapt, de un aport mai echilibrat, nu de unul mai mare.
Despre semnele care pot indica o fertilizare excesivă am discutat pe larg în articolul dedicat suprafertilizării roșiilor.
Cum fertilizăm roșiile în exces fără să ne dăm seama
În cele mai multe cazuri, excesul se construiește în timp, pe măsură ce se acumulează nutrienții proveniți din aplicări succesive.
- Punem compost înainte de plantare.
- Adăugăm un îngrășământ la plantare.
- După câteva săptămâni aplicăm un fertilizant lichid pentru susținerea creșterii.
- Mai târziu folosim un produs pentru înflorire și încă unul recomandat pentru fructificare.
Fiecare decizie pare justificată în momentul respectiv.
Problema apare atunci când nu mai privim toate aceste intervenții ca făcând parte din aceeași schemă de fertilizare.
Privite separat par puține. Împreună pot fi prea multe.
Am întâlnit de multe ori situații în care un grădinar spunea că nu a fertilizat aproape deloc.
Discutând mai atent, apăreau compostul încorporat înainte de plantare, un îngrășământ granulat aplicat la plantare, două fertilizări lichide în perioada de creștere și câteva tratamente foliare.
Niciuna dintre aceste aplicări nu părea exagerată luată separat.
Împreună însă, ele schimbau complet aportul de nutrienți primit de plante.
Acesta este unul dintre motivele pentru care este util să privim fertilizarea în ansamblu și să ținem cont de toate sursele de nutrienți, nu doar de ultima aplicare făcută.
De ce o schemă simplă de fertilizare este adesea mai eficientă
Din experiență, culturile cele mai echilibrate nu sunt întotdeauna cele în care s-au folosit cele mai multe produse.
Sunt, de regulă, cele în care fertilizarea a fost adaptată stadiului de dezvoltare al plantelor, condițiilor din grădină și resurselor deja disponibile în sol.
O schemă simplă are și un avantaj practic important. Este mai ușor de urmărit. Grădinarul știe ce a aplicat, când a aplicat și poate observa mai ușor efectele fiecărei intervenții.
În schimb, atunci când sunt folosite numeroase produse diferite, devine dificil de apreciat care dintre ele a avut cu adevărat un efect și dacă planta mai avea sau nu nevoie de un aport suplimentar de nutrienți. Aceasta poate fi una din cauzele pentru care fertilizarea roșiilor nu funcționează întotdeauna.
Fertilizăm roșiile doar dacă mai au nevoie de nutrienți
Atunci când fertilizăm roșiile, este firesc să ne concentrăm asupra produselor pe care le folosim.
Planta funcționează însă după o logică mult mai simplă. Nu știe dacă nutrienții provin din compost, din gunoi de grajd, dintr-un îngrășământ lichid sau dintr-un fertilizant mineral. Ea răspunde doar la ceea ce poate absorbi și utiliza.
Roșia nu ține evidența produselor din magazie. Ea „ține evidența” doar a nutrienților care ajung efectiv la rădăcini sau sunt absorbiți prin frunze.
Fără să știe ce îngrășăminte folosești, răspunde doar la nutrienții pe care îi primește.
Tocmai de aceea, înainte de fiecare nouă fertilizare, merită să ne întrebăm nu ce produs mai putem adăuga, ci dacă planta chiar mai are nevoie de nutrienți.