O rosie cu un nume ciudat, in sensul ca este ortografiat in engleza desi cuvintele sunt pur sarbesti. Povestea spune ca a fost odata in Bosnia-Hertzegovina o anume Vera care cultiva de ani multi o rosie de care se indragostise. Nu stiu prin ce imprejurari, nora ei, o anume Leslie – nume american – a adus semintele peste ocean. In acest fel de prin anul 2000, multi gradinari imparatsesc pasiunea pentru acest soi. Nu stiu daca Vera mai traieste, dar sunt sigur ca rosia ei va fi mereu in actualitate.
Acest soi este cu crestere nedeterminata si maturitate de sezon. Fructul este ce culoare roz si forma usor turtita. (Tatiana spune ca ar fi in forma de inima, dar cred ca greseste, eu in trei ani, din seminte de origine diferita, n-am obtinut decat fructe plate). Ca marime fructele se pot incadra in categoria mare. Eu am avut maximele in jurul a 400gr, dar se spune ca pot ajunge lejer catre 1kg bucata.
Miezul este de culoare rosie-deschisa, cremos dar dens, plin de continut. Seminte putine. Gustul superb. Rosii excelente pentru prelucrare in gospodarie, dar cred ca si pentru consum zilnic sau sucuri sunt foarte potrivite. De fapt este buna la orice si adevarul este ca poti sta in fata indiferent sub ce forma o prezinti.
Tufa este de inaltime medie (1,4 – 1,5m), destul de puternica. Productivitatea peste medie o face sa necesite sprijin. Frunza este normala, rezistenta la boli obisnuita.
Asta este Vera’s Paradeiser (adica rosia Verei), o provocare si un vis implinit in egala masura