Aceste rosii roz le am de la Tuța din Osica, judetul Olt. Ea le avea in gradina de vreo 10 ani, aduse de ginerele sau care a lucrat ceva timp prin Spania. Intr-adevar, pare a fi o rosie spaniola, mai ales ca ginerele le alinta ‘gigantele’. Intr-o zi ma voi uita mai atent in lista mea cu soiuri spaniole si voi incerca sa vad daca nu cumva se potriveste una din soiul ‘gigante’ cu Rozele de la Osica.
Roze de la Osica sunt un soi de rosii cu crestere nedeterminata si maturitate medie, adica de mijloc de sezon. Cand se coace, fructul este de culoare roza, turtit gen beefsteak. Privite de sus, mai toate rosiile sunt rotunde. Foarte slab incretite la umeri. Aproape toate rosiile pe care le-am obtinut eu au usoare pete galbene tot in jurul umerilor, dar acest lucru poate fi o caracteristica a soiului sau pur si simplu un efect al arsurilor solare ca urmare a caniculei de anul acesta. Dar parca n-arata a arsura, e ca o urma fina de pensula pe o pictura. Miezul este rosu, bine conturat, ferm, cu alveole evidente. Seminte nu prea multe in comparatie cu alte soiuri. Gustul este bun, foarte, foarte usor acid, amintind intr-adevar de o rosie spaniola. Dar poate ca este o autosugestie sau, pur si simplu, mai trebuia sa le las sa se coaca in vrej. Sau poate ca asa sunt. In orice caz culoarea si gustul usor acid pot fi premise pentru a banui o origine spaniola. Dar mai trebuie intrebat si pe la case mai mari ca nu sunt tocmai eu desteptul pamantului.
Tufa creste viguroasa si este inalta de 1,5 – 1,6m. Necesita neaparat sprijin. Frunza normala. Rezistenta la boli normale. Productivitate peste medie.
Eu cred ca este o rosie buna la toate. Semintele putine o recomanda si pentru bulioane. Dar in caz de prelucrare, zic eu, trebuie asteptat sa se coaca bine. Sunt bune si la vanzare, au atractie si aspect comercial. De vreo 2 ani, ginerele Tuței se ducea in fiecare sambata la Bucuresti si cica ar fi facut o treaba buna. In cazul asta ar trebui culese nu prea coapte ca sa tina la drum si manipulare.