Avem de vorbit despre o sosie romaneasca veche si buna. De ce o fi disparut? Aici nu va pot da niciun fel de indiciu. Poate si din cauza ca a uitat lumea de ea. In orice caz, este primul an in care o cultiv si inca nu-mi pot da seama care sunt plusurile si minusurile. Dar cum la mine ies in evidenta in primul rand partile pozitive ale unei rosii, o sa incep prin a spune ceea ce am observat pana acum. Despre restul, vom vorbi cand vom fi in cunostiinta de cauza.
Prin urmare, Aurora este o rosie cu crestere nedeterminata si maturizare (coacere) in plin sezon. Fructul este de culoare rosie, turtit si incretit in partea superioara. La cotor se prezinta o depresiune nu prea adanca, variind de la rosie la rosie. Fructul este de dimensiune mare, se mentioneaza greutati intre 600-1000gr. La mine nu a fost asa. Cea mai mare rosie a avut 286gr, ceea ce nu putem spune ca este un nimic. Trebuie insa sa recunosc ca nu i-am dat eu tot ce-i trebuia pentru a se dezvolta bine. Apoi, si caldurile infernale ale acestei veri poate ca au deranjat-o. Miezul este frumos alcatuit, dens si bine conturat. Seminte in cantitate normala. Gustul este, intr-adevar, acela al rosiilor pe care le stiam in gradina bunicilor. Productivitatea pare sa fie medie. Nu are multe fructe dar daca sunt mari …
Tufa creste inalta si viguroasa. Trebuie un arac bun sa o sustina. Frunza normala
Nu mi s-a parut a avea vreo slabiciune la boli. Am tratat-o la fel ca si pe celelalte si a fost OK. Este drept ca anul acesta, am abandonat multe activitati si m-am ocupat exclusiv de rosiile mele. Poate ca am facut-o mai bine ca in alti ani (ma refer la tratamentele preventive).
In orice caz, Aurora merita atentia noastra. Daca intr-adevar face fructe mari, nu e de colea sa pui o rosie de aproape un kil pe masa. Nu toti pot face asta, sa recunoastem sincer.