Black Beauty este cea mai recenta ‘nascocire’ – anul 2016 – a lui Brad Gates de la Wild Boar Farm. Ea a rezultat in urma unei incrucisari intre “Pink Berkeley Tie Dye” si “Indigo” Apple”. Incrucisarea aceasta a dat mai multe linii, una dintre ele avand la capat, dupa ani buni de selectionari atente, tomata Black Beauty. Ea face parte din categoria Antho si se spune ca are cea mai mare concentratie de Anthocyanina.
Black Beauty este un soi cu crestere nedeterminata si maturizare tardiva (cu alte cuvinte, tarzie). Fructul este rotund, uneori usor incretit in zona umerilor. Culoarea este predominant neagra, dar la maturitate prezinta si un rosu-indigo in partea de jos. Ca gabarit, as incadra-o in categoria rosiilor mici. In multe locuri am citit ca media este 100-120g. La mine au fost cam pe la jumatate, unele un pic peste, dar recunosc faptul ca nu am facut totul pentru ele. Miezul este rosu-purpuriu, dens si ferm. Locasurile pentru seminte bine conturate. Gustul este aromat-dulceag asemeni tuturor tomatelor din grupa Antho. Pentru un gust mai aromat se recomanda cultura sub plasa de umbrire, adica evitarea unei expuneri la soarele prea intens.
Black Beauty este in primul rand dedicata consumului zilnic. Asemeni suratelor Antho, consumul acestei tomate poate avea influente pozitive in hipertensiune, diabet, stimularea memoriei. Miezul dens sugereaza insa, ca ar putea fi buna si pentru conservare/uscare. De altfel, se mentioneaza ca fructele Black Beauty se pastreaza timp indelungat (buna capacitate de depozitare). Spuneam mai sus ca este o tomata tardiva. Fiind mai tot timpul cu ochii pe ea, am observat ca in perioada in care este crud, fructul este foarte tare, pietros chiar, complet de culoare negru-indigo. Cand incepe coacerea, fructul devine mai moale la pipait, iar in partea de jos apare culoarea rosu-purpuriu. Aceasta trecere se face oarecum brusc, in decursul a doar cateva zile.
Tufa creste inalta de 1,70-1,80m, dar cam rara in frunze. Are o productivitate foarte buna, motiv pentru care necesita sprijin. Frunza normala. Rezistenta obisnuita la boli si agresiunea mediului.
Desi mi-a cam incercat rabdarea, sunt totusi bucuros ca am avut-o in gradina. Pana la urma este o rosie care te incanta cu gust si culoare.