De cate ori merg la tzara cu autobuzul ma intalnesc cu tanti Maria. Nici nu este prea greu din moment ce statia la care trebuie sa cobor este chiar la ea la poarta. Acolo, mosh Patru, barbatul ei, a durat cu ceva timp in urma o banca, pe care mai toti navetistii o folosim drept sala de asteptare. Autobuzul vine de la oras, lasa oamenii la poarta si se duce la capat, inca vreo 2-3 statii. Dupa un sfert de ora se intoarce. In tot rastimpul asta, tanti Maria sta pe banca si petrece lumea. Asta e una din micile ei placeri, din doua in doua ore iese la poarta pret de un sfert de ceas ca sa vada cine mai vine si cine mai pleaca.
Cand astept autobuzul sa vina de la cap, ma asez langa tanti Maria in ‘sala de asteptare’ si intram in taina. Vrute si nevrute, ce si ce despre orisice. Mos Patru a fost postas la viata lui si a adus acasa tot felul de ziare si reviste pe care tanti Maria le-a citit cu rabdare. Acum, la cei 80 de ani ai sai, tanti Maria are inca mintea limpede si descurcata si poate sa povesteasca o multime de lucruri si sa-si dea cu diverse pareri. De exemplu, cum ca ei nu i-ar placea sa traiasca la oras. Cum adica, sa stai acolo unde sunt ‘case peste case si deasupra alte case’ ?
Cu prima ocazie insa, am sa-i povestesc despre Melissa. Cine este Melissa? Ei bine, Melissa s-a nascut si locuieste in Chicago, are 16 ani si parintii ei sunt romani. S-a plimbat ea pe net, a dat de blogul asta al meu si mi-a scris rugandu-ma sa-i trimit cateva seminte de rosii romanesti. Ea sta intr-unul din blocurile orasului, si pe acoperis are … o gradina. Acolo a crescut anul acesta cateva vegetale si chiar 8 fire de rosii. Toate in containere. Si nu e singura care face acest lucru, mai sunt si alti locatari ai blocului care au gradini pe acoperis.
De fapt, din cate am apucat sa citesc, ‘roof-top gardens’ este o initiativa a unui primar din Chicago. In poza alaturata puteti vedea gradina situata chiar pe acoperisul primariei din oras. Ce-o sa mai zica acum tanti Maria? Probabil se va minuna si va sopti pentru sine ‘case peste case si deasupra lor gradini’.
Cu gandul la Melissa din Chicago, imi aduc aminte de vorbele bunului meu prieten Sandu Gradinaru (nume predestinat): “Baaa Moshule, eu inca n-am intalnit gradinar sa nu-mi placa’.