Daca mereu am tot avut ceva de facut zilele astea, am uitat sa va spun ca meteorologii au avut dreptate si ca a plouat si la mine in gradina. Am multumit Celui de Sus ca m-a ajutat sa-mi rezolv alte probleme care nu-mi dadeau pace.
De ieri, de Ziua Crucii, s-a dat drumul la culesul viilor. N-o sa am incotro si va trebui sa mai aman o saptamana, insa cu parere de rau constat ca din cauza grindinei mare castig n-o sa am. Nu sunt eu un bautor, dar daca tot am muncit, imi pare rau ca nu-s foloase.
Rosiile mele merg bine, pacat ca se cam incheie sezonul. Stupice sunt campioane. Cred ca daca nu le batea piatra dadeau o productie record. Si asa, sunt de apreciat. Ieri am realizat ca le tot laud nereu, dar ca nu am oprit suficiente seminte. Dar nu-i bai, problema se va reglementa saptamana viitoare.
Bine merg si rosiile Buzau 50. Cam inalta tufa la aceste rosii romanesti, ajunge pe la 2m, dar fac treaba buna. Dau niste rosii tari, un pic cilindrice, care rezista bine la transport si stau bine in frigider cateva zile. Acuma, cand zic ca stau bine, ma refer la faptul ca si dupa cateva zile se pastreaza proaspete si au gust bun. Au si o productie buna. Nu stiu daca se vor coace toate, dar oricum borcanul le astepta pe cele verzi. Tari fiind, asa cum va spuneam, cred ca se vor dovedi niste gogonele excelente, numai bune pentru preparat acea specialitate culinara nemteasca apreciata sub numele de ‘Dzuika und Murraturen’
Bine mai merg si Spitz. Cer cam multa atentie la copilire, dar fac treaba buna. Cred ca sunt excelente pentru bulion, au multa carne si seminte mai deloc. De fapt, cel mai greu lucru pe care l-a intampinat in legatura cu ele a fost … sa adun seminte. Din galeata pe care am strans-o data trecuta n-am adunat mare lucru, dat fiind ca abia am dibuit cate 4-5 seminte per bucata. E bine ca mai sunt in vrej. La fel am patit si cu Howard German. Cam ciudati nemtii astia, nu-s iubitori de seminte. Si nu numai ei. Anul acesta, in tura doua – e drept, cam tarzie – am pus multe soiuri gen ardei capia. Aproape toate au seminte putine, cand le aduni parca esti vanator. O sa va mai povestesc.
In rest, ma mai pot lauda cu dovlecii – Spagetti, de Dabuleni de la Fane Gradinaru, placintari (aceia galbeni in forma de para) si unii noi Sweet Dumpling. Nu i-am udat mai deloc, dar a plouat bine in iulie si cred ca au prins putere. Si anul acesta voi avea vecini fericiti
Cum procedati cu semintele de dovleci. Vad ca aveti mai multe soiuri, banuesc ca gradina nu-i foarte mare. Nu se hibridizeaza? Ca doar sunt polenizati de albine!
Pana acum n-am oprit seminte din productie proprie. De la Fane am seminte pentru 10 ani, Patisoni se gasesc in comert, iar Spagetti si Sweet Dumpling mai am si pentru la anul. Atunci poate ca se va pune problema izolarii unor flori. Gradina e mare, si pot sa pun cele 3-4 soiuri la 10-15 m distanta. Nu stiu daca ar fi suficient. In principiu cred ca nu, ca doar se intind ca nebunii. Probleme de corcire am si acum, sunt unele exemplare cu alte caracteristici decat ale parintilor. Nu am acum un raspuns, voi vedea atunci. Nu cred ca hibridarea poate fi complet eliminata. Sa zicem ca izolez o floare-doua din care sa am seminte pentru anii viitori. Dar albinele ii pot corci pe ceilalti, asa ca pui ceva bun si toamna te alegi cu ceva rau. Daca stii mai multe, si pot invata ceva, ti-as fi recunoscator
Din cate am citit eu, cel mai mare pericol este in cazul speciilor polenizate de insecte. Dovlecii, castravetii, pepenii, varzoasele, cepele, prazul, sfecla sa nu sada mai aproape de 2 km, ridichile, spanacul, radacinoasele umbelifere nu mai aproape de 1,5 km, etc.
Vezi un tabel pe site-ul Bancii de gene din Suceava.
http://www.svgenebank.ro/Distante%20minime%20de%20izolare%20la%20culturile%20de%20legume.pdf
Chiar si la rosii, care se autopolenizeaza, distanta recomandata intre soiuri nu trebuie sa fie mai mica de 50 m. Pentru ca si ele pot fi vizitate de gaze…ori de vant…
Uite si un material de la universitatea Maine, in limba engleza:
http://extension.umaine.edu/publications/2750e/
Pai daca este vorba despre kilometri suntem pierduti definitiv. In primul rand, putem proteja cu pungi generatiile viitoare, dar intre ce isamantam si ce culegem trebuie sa fie o diferenta mare. Asa ca degeaba ne chinuim sa punem seminte pure daca rodul este mai intotdeauna alterat. Imi place totusi sa cred ca dracul nu este asa de negru, unele lucruri sunt posibile, altele probabile. In fond, daca e sa se intample, chiar daca pun un singur soi de dovleci in gradina, el se va corci cu al vecinului. Iti dai seama, pe o lungime de 2 km pot fi 60-100 de gradini, in care sunt poate 2-300 de bostanoase, etc. Maica-maiculita, ce harmalaie! Incepe sa semene cu teoria care spune ca daca un fluture bate din aripi in Amazon, se poate darama turnul din Pisa. Am cunoscut un doctor care spunea ca teoria probabilitatilor va distruge lumea. Abia acum incep sa-i dau dreptate, desi ma voi pastra optimist.
Cum v-am mai scris, despre rosiile rezistente la seceta (nu despre cele foarte rezistente, care au fost uniforme) am avut acolo de toate: unele rotunde, netede, maricele, altele cutate, mai mici si multe chery, dintre care unele cu frunza ca de cartof. Deci cred ca au dreptete si aia de la Uniunea Europeana, apropos de soiurile traditionale perpetuate in familie, si apropos de puritatea soiurilor. Dar la soiurile astea traditionale eu cred ca s-a ajuns cam din intamplare. Nici nu se cultivau, intr-un sat, mai mult de 1-2 soiuri, nu ca mine, care am cultivat rosii, din rasaduri proprii, 22 soiuri + 3 soiuri pentru care am primit rasad + 2 sau 3 soiuri care au iesit spontan…
In ceea ce priveste dovlecii, anu asta m-am limitat la un soi care cica face seminte fara coaja si la tidve/tragule, asta in doua locatii. Imi pare rau, ca am avut vreo 5-6 soiuri de dovleci si dovlecei, cam tot atatea de castraveti si nu am indraznit sa seaman decat cate un soi in fiecare locatie (am doua gradini, situate la 25 km intre ele). Dar ma gandesc la batranii mei, care semanau doua feluri de dovleci, prin porumb, unii pentru porci si ceilalti, turcesti, pentru placinta si nu s-au corcit niciodata…
Am avut si eu anul trecut Lady Godiva, dar nu m-a impresionat. Miezul nu se mananca, doar semintele. Se foloseste mai mult pentru productie de ulei.
Cat priveste rosiile traditionale, eu nu cred in intamplare. Oamenii puneau doar 1-2 soiuri pentru ca astea mergeu bine in zona lor. Si eu am avut multe soiuri, probabil peste 30 si m-am convins ca nu toate au fost potrivite pentru conditiile din gradina mea. O sa trag niste concluzii si o sa le pun pe blog.
vecini fericiti?????in sensu’ ca unu’ seamana si altii culeg????ouuuuupss
Ma refeream la vecinii de la bloc. Lor le dau cand am prea multe. Cei de langa gradina, ce sa zic, le mai dau si eu, isi mai iau si ei … dar nu sunt prea lacomi … ori iau cate putin din mai multe parti …