Nu stiu cum stau treburile pe la voi, dar la mine se incurca tare rau cateodata. Asa ca abia ieri am fost la gradina dupa mai multe zile de pauza cauzata de obligatia de a indeplini si alte sarcini si activitati.
In gradina este un pic de toamna
Cam trista ziua, toamna ruginie, vant un pic cam aspru si nori deasupra. Mai multe incercari nefinalizate de a ploua s-au dovedit a imprastia doar cativa stropi pe metrul patrat. S-a cam terminat sezonul de munca in tricou si pantaloni scurti.
Rosiile mele cuminti ca totdeauna. Unele, chiar prea cuminti, dau semne de oboseala. Cele care au fost puse mai tarziu sunt verzi si frumoase, dar sa vedem daca vremea le ajuta. Flori cu gramada, pe care sunt obligat sa le indepartez pentru ca planta sa se concentreze in special asupra fructelor existente.
Am colectat doua soiuri straine noi
Chiar si asa, am mai reusit sa pun mana pe doua soiuri noi, pe care le voi prezenta in continuare. Ambele au in comun cateva lucruri: sunt inalte (cam 2m), nu au multe seminte, sunt foarte productive, au un gust bun, intensitatea culorii depinde de maturitatea fructului).
Pascal de Picardie, este o tomata din categoria ‘antho’. Nu se mentioneaza precis care sunt parintii, doar ca ar fi un membru ‘antho’ si o tomata din categoria celor pretabile pentru paste si bulioane. A iesit o prunisoara cu gust bun si aromat. Productivitate deosebita. Este considerata de origine americana, dar sunt voci care sustin ca semintele ar fi produse exclusiv in Franta (chiar si numele ar sugera acest fapt), si ca doar comercializarea s-ar derula in tara de peste ocean. Fructul incepe prin a fi indigo inchis si se coloreaza in rosu de jos in sus pe masura coacerii sau expunerii la soare
Delano, este o tomata cu origini peste ocean. Este un beefsteak de peste 200g. Culoare predominat verde, dar pe masura ce se coace apare, tot de jos in sus si culoarea rosie. Unii chiar le incadreaza in grupa tomatelor purpurii cu umeri verzi si incretiti. Insa toti sunt de acord ca gustul este specific unei tomate verzi si ca se imbunatateste pe masura ce fructul se coace. Dar, problema principala a rosiilor verzi, este ca nu prea stii cand sunt bine coapte. Cica trebuie pipaite zilnic si cand se constata ca devin matasoase, este semn ca pot fi luate din vrej.
Scurta istorie a unei rosii romanesti
In final o rosie romaneasca, Roze de Secuieni, despre care putem spune ca ascunde o pasiune de-o viata..
Inchipuiti-va un om care a lucrat ani multi intr-o statiune agricola. Erau multe lucruri minunate acolo, dar lui i-a ramas inima la o rosie mare si frumoasa cu un gust adevarat. Mare lucru nu a fost sa duca acasa cateva seminte. Ar fi fost si pacat sa fi procedat altfel, doar erau toate la indemana si nu se comitea nicio crima. Chiar daca gestul in sinea lui poate fi considerat in afara eticii, in final, eu unul cel putin, ii sunt clar recunoscator pentru ca altfel soiul s-ar fi pierdut ca si multe altele. Ori el a avut grija de seminte pana cand a fost obligat sa le lase mostenire. S-a intamplat in Secuieni, judetul Neamt. Iertat sa fie pentru pacatul acesta.