Michael este altul dintre prietenii mei in ale rosiilor. Ca un facut, cei mai buni si seriosi dintre ei, sunt in jurul varstei de 76-77 de ani. Probabil ca aceasta este varsta maturitatii pentru expertiza in domeniul tomatelor. Pentru mine este o mare usurare sa-mi dau seama ca mai am ceva de inotat pana sa ajung expert. Michael insa, va ramane in istoria tomatelor cel putin cu Portuguese Monster, dar si cu altele, asa cum se va vedea mai jos.
Surprinzator, acum la inceput de an, Michael este cel mai mandru de laptopul pe care l-a cumparat de curand. Zice ca e bun, performant si la un pret acceptabil pe scara cost-calitate. Sa-i dam crezare.
Dar nu ne tinem prea mult departe de subiect, asa ca in principal ne dialogam si despre planurile de primavara. Michael este in primul rand pasionat de rosiile mari. Este la curent cu cele mai noi performante in domeniu si daca il trezesti din somn poate sa-ti spuna pe nerasuflate care este ultimul record mondial sau european, care soiuri sunt cele mai nimerite pentru astfel de cultura, ce smecherii trebuiesc facute ca sa convingi o rosie sa cresca mai mare decat aaltele. El zice ca daca iti vine cheful de rosii extra, trebuie sa pleci de la Big Zac si sigur vei ajunge unde vrei. Soiul ( vezi poza alaturata) produce in mod curent exemplare varind intre 2-3 kile si a castigat in 1995, 1997 si 1999 niste campionate. E folosit si pentru incrucisari pentru a obtine soiuri noi susceptibile de a fi de marime mare. Ce inca nu inteleg eu este de ce este folosit asa de mult din moment ce este un hibrid. Poate nu pricep eu inca, dar probabil ca seminte hibride incrucisate cu alte soiuri, dau urmasi care isi vor pastra insusirile in timp. Eu stiam ca aceasta calitate nu se pastreaza in cazul hibrizilor. Dar n-am inca 77 de ani si mai am de invatat pana cand voi ajunde la randul meu expert.
Anul acesta Michael imi va trimite seminte dintr-un soi de rosii pe care l-a creat el insusi. Cu vreo 3 ani in urma incrucisat Big Zac cu OSU Blue si a obtinut o varietate cu fructe de dimensiune mare, culoare rozalie, dar cu umeri albastri. Zice ca este si mai timpurie cu 3-4 saptamani decat parintii. Este de talie mica-medie, cam 80-100cm, infloreste foarte bine si aproape fiecare floare se transforma intr-un fruct generos.
Insa, mai este o problema. Ca o paranteza, aflati ca odinioara lucram impreuna cu cineva la un proiect. In fiecare zi stabileam cu rigurozitate ce aveam fiecare de facut pentru maine, iar a doua zi cand ne intalneam eram primit invariabil cu replica “e gata, dar mai e o treaba”. Problema la care se referea Michael este ca rosia lui inca n-are un nume. Numai ca el nu stia ca eu sunt un naș foarte bun, in sensul ca gasesc repede cele mai potrivite si frumoase nume, asa ca treaba era super rezolvabila. Intr-o inspiratie de monment am propus pe loc ‘Blue Zac’, ceea ce s-a aprobat in unanimitate si gata, parca o si vad la mine in gradina.