Astazi am o zi de pauza, caci e sarbatoare. Probabil ca voi ajunge la gradina mai pe seara, pentru ca aici, la oras, noaptea este o caldura sufocanta.
A venit timpul potrivit ca sa va prezint doua doamne, doua doamne care mi-au facut o bucurie imensa. O sa va povestesc mai intai despre prima doamna. Zic prima, pentru ca domnia sa a avut amabilitatea sa mi-o prezinte pe cealalalta, adica pe cea de a doua doamna.
Prima doamna se numeste Cristina. Locuieste in Bucuresti, dar are radacini peste munti, in Ardeal, mai precis in Sighisoara sau prin imprejurimi.
A doua doamna se numeste ‘Sangeorgiu de Mures‘. Poate ca vi se pare ciudat un astfel de nume pentru o doamna, dar sa stiti ca este o rosie superba si gratioasa care imi impodobeste gradina.
Acuma, ca treburile s-au mai deslusit un pic, vreu sa va spun ca Doanma Cristina mi-a facut in primavara marea bucurie de a-mi incredinta niste seminte de rosii la care domnia sa tinea foarte mult. Rosiile le primise de la o cunostinta care locuieste in Sangeorgiu de Mures, care la randul ei le avea de la o vecina. Doamna Cristina i le-a dus mamei la Sighisoara, care nu le-a gasit intrebuintare pentru ca erau prea coapte. S-a intamplat insa ca Doamna Cristina sa se indragosteasca de gustul si aroma lor si prin urmare au fost facute bulion si aduse in aceasta stare la Bucuresti. Ocazie cu care au fost aduse si niste seminte cu intentia de buna pastrare.
Mai apoi, citind doamna Cristina acest blog, i-am castigat increderea si a considerat ca rosiile din Sangeorgiul de Mures ar sta cel mai bine in gradina mea.
Sarut mana, Doamna Cristina, va doresc sa aveti bucurii cel putin la fel de mari ca cea pe care mi-ati facut-o mie donandu-mi aceste seminte de rosii. V-am spus ca am in gradina 4 fire. Ieri am recoltat-o pe cea mai frumoasa, pe cea mai dodoloatza, in greutate de 431grame. Celelalte, bunisoare si ele, toate peste 200 de grame. Am si niste poze ale doamnelor, dar sunt ceva mai vechi, de cand erau abia parguite.
In orice caz, au o culoare rosu-carmin pe care nu poti sa nu o admiri, un pic incretite in jurul coditei, la umeri adica, si in rest netede. Un gust de rosie, rosie adevarata, de care intr-adevar merita sa te indragostesti. Ce mai, niste ardelence de isprava care merita tot respectul.
Inca o data, sarut-mana!