Primele seminte de rosii: Latah

Le puteam lua si ieri fara vreo problema, dar una dintre ele nu mi s-a parut suficient de rosie, asa ca le-am lasat pe toate pentru astazi. Astazi insa, gata, am umplut sacosa (glumesc, toate cred ca insumeaza cam 120g). Probabil ca in urmatoarea saptamana se vor coace mai multe, pentru ca este un soi determinat. Daca vrei sa stii mai multe despre soiul Latah, apasa aiciseminte de rosii

Le-am gustat, sunt bune, au o usoara aroma de lamaie. La inceput am fost derutat pentru ca luasem si cateva crengute de busuioc alimentar (cultivat pentru prima data) care are si el un miros specific de lamaie. Ma si gandeam ce puternica aroma are busuiocul, dar mi-am dat seama ca si rosia asta are gustul ei.

Cum din doua-trei rosii nu poti face mare lucru, am decis sa le folosesc in principal pentru seminte. Prin urmare, primele seminte de rosii pe anul acesta sunt din soiul Latah. In vecinatatea lor au inceput sa se parguiasca cateva rosii originare din Iraq, Al-Kuffa, niste pitice cu frunza foarte groasa si bine incarcate. Mai vedem, tineti aproape. De fapt, in gradinarie cel mai mult te omoara asteptarea

This entry was posted in Adiacente, Soiuri de rosii and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

8 Raspunsuri la Primele seminte de rosii: Latah

  1. Dani says:

    Au multe seminte si par a fi foarte zemoase. Si eu am adunat seminte zilele astea. Ce metoda folosesti ? Le speli si le pui la uscat sau le lasi in apa pana fac mucegai deasupra ?

  2. Elisa says:

    Valerian, eu stiu ca semintele se iau din rosie doar dupa ce ai lasat-o cam o saptamana dupa ce ai rupt-o de la vreg, nu imediat, sa fie foarte coapte si semintele. Eu asa fac si bulionul, nu imediat. Se mai indulcesc mult rosiile lasate in v camara. Posibil sa incolteasca si asa (am gasit si eu o rosie foarte gustoasa de cumparat si i-am luat semintele, insa am regretat ca nu am lasat-o cateva zile) .
    Cum la fermentat? Tre’sa vad linkul ce l-ai dat .

    • Valerian says:

      Elisa, spre deosebire de tine, pasiunea mea pentru gradinarit nu este prea veche. Pana acum vreo 10 ani eram un gradinar de week-end. Cat a fost, mama a tinut socoteala gradinii, iar eu numai am ajutat-o. Sigur ca mi-au intrat si unele lucruri in cap, dar atunci nu ma gandeam ca va veni o vreme cand ma voi scula si culca cu gandul la rosiile din gradina. Uneori viata se schimba si te schimba asa cum nu te astepti. Cel putin in cazul meu s-a confirmat ca viata este ceea ce se intampla in timp ce tu iti faci alte planuri. Mai intai n-a mai fost mama. Inainte de a pleca m-a rugat sa nu las casa in paragina. Apoi unii au considerat ca sunt prea batran pentru a mai fi util locului de munca. Asa am ajuns sa ma ocup de gradina si sa constat ca-mi place.
      Am facut aceasta introducere ca sa intelegi ca spun eu pe blog nu este neaparat rodul unei experiente personale. Mai citesc si eu, mai vorbesc cu prieteni, mai comentez cu tine, cu altii. Asa am invatat si invat in continuare. Ce mi se pare bun aplic in gradina, spun mai departe. Este posibil sa ai dreptate cu prepararea bulionului. Rosiile culese se mai coc daca asteapta cateva zile si bulionul bun se prepara din rosii bine coapte. In privinta recoltarii de seminte, cele mai multe pareri sustin ca semintele au capacitatea de germinare buna imediat ce fructul incepe sa-si schimbe culoarea (se parguieste). Nu trebuie sa intelegi prin asta ca rosiile parguite sunt cele mai bune pentru oprit seminte, ci pur si simplu ca de atunci se poate incepe recoltarea semintelor. Sigur ca semintele devin mai bune pe masura ce fructul se coace, dar nu intr-un mod spectaculos. Se zice ca din momentul inceperii parguirii, rosia inceteaza sa mai alimenteze fructul cu substante nutritive. Ii da numai metanol (sper sa nu ma insele memoria) care ajuta la inrosire. Sunt unii, si nu-mi amintesc acum de ce, care chiar recomanda sa se evite rosiile foarte coapte. Mai vorbim, mai discutam. E posibil ca toata lumea sa aibe dreptate si sa fie vorba doar de mici detalii care nu afecteaza semnificativ calitatea procesului de recoltare de seminte.

      • Elisa says:

        Stii ce ma nedumereste pe mine? Stiu niste chestii care sunt, pentru mine, batute in cuie si deodata, pe internet, gasesc ca se clatina. Atunci, comentez, firesc, dar nu pentru contradictie, desi are si ea rostul ei…evolutia 🙂
        Nu cred despre seminte ca-s mai potrivite spre germinare daca nu-s destul de coapte, pana si in natura inmultirea se face prin scuturarea semintelor rascoapte (ca altfel nu se scutura) si sansele cele mai mari le au la germinare alea coapte bine de tot. Dar ce gasim pe internet la ora actuala nu mai prezinta autoritate, nu le putem lua de bune, scrie toata lumea nu doar “specialistii” in domeniu.
        Eu doresc sa invat incontinuu lucruri noi, chiar ma bucur de o multime de lucruri invatate si constatate ca fiind corecte, bune pentru gradinarit, cum ar fi mulcitul sau lasarea gradinii, toamna, nesapata si acoperita cu mulci din gunoi si paie. Deci, vezi Valerian, sunt receptiva la nou.
        Sa ai parte de bucurii in tot ce faci! Sper sa nu te fi necajit, doar asta sper si , daca as sti ca te superi in sinea ta, nu as mai comenta.

        • Valerian says:

          Elisa, nici pe departe nu poate fi vorba de suparare. Mai schimbam o vorba, mai spunem ce stim, mai povestim ce facem. Asa progresam. N-am pretentia ca am intotdeauna dreptate. Ba din contra, sunt deschis oricarei discutii si sunt convins ca e loc de mai bine in gradinaria mea. Stii ceva? Am un prieten, Fane Gradinaru (nume predestinat). Si el, ca si mine, a fost considerat prea batran pentru a mai face fata locului de munca. El s-a mutat la tara, era de pe langa Dunare, si face acolo gradinarie serioasa. Trebuie sa apara pe piata cu pepeni si lubenite, daca n-o fi aparut deja. O sa-mi fac drum prin Piata Mare. De fiecare data ii cumpar cea mai mare lubenira, iar el imi da un pepene pentru Coana Mare, din acela inecacios care-i place. Ei bine, Fane asta are o vorba: “Ba Moshule, inca n-am intalnit un gradinar care sa nu-mi placa”. La inceput, n-am prea bagat vorba asta in seama, dar cu timpul am inceput sa-i dau dreptate. Asa ca eu gradinar, tu gradinareasa, cum sa nu-mi placi?
          Toate cele bune, tie si gradinii tale de vis. Toate cele bune pentru toti gradinarii.

  3. yo9fah says:

    Cel mai bune rezultate, asta apropo de semințe se obțin … “făcând teste”. Numai așa te poți edifica cum, de ce da, de ce nu, etc. … 🙂

    • Valerian says:

      Cu ceva timp in urma am fost surprins sa aflu ca legea calitatii spune (printre altele) ca un lucru nu trebuie facut mai bine decat trebuie. Cu timpul am inteles ca orice tehnologie include o serie de ‘fineturi’ costisitoare (ca timp si/sau bani) a caror aplicare nu creste corespunzator calitatile obiectului rezultat, ci numai il face nejustificat de scump in raport cu utilitatea lui. Cum ar fi, de exemplu, suflarea cu aur a automobilelor in loc de aplicarea de vopsea obisnuita.
      Pana la urma, incep sa cred ca metoda bunicilor de a lua seminte din rosii si a le usca la soare pe ziar este cea mai eficienta prin simplitatea ei si raportul cost/calitate. Restul, adica fermentare, treceri prin sita, dezinfectare cu clor, ar fi posibil sa faca parte din fineturile de care vorbeam mai sus.
      In alta ordine de idei. Unele lucruri le faci asa cum le-ai vazul la altii. Zici ca e bine, dar poate ca nu e chiar asa. Mama obisnuia sa opreasca seminte din rosiile aparute din prima inflorescenta (primul etaj) E drept ca de regula rosiile acestea sunt cele mai mari. Acuma, teoria spune ca e bine sa opresti din inflorescenta a doua sau a treia, pentru ca fructele aflate mai aproape de pamant pot fi mult mai contaminate de mana si alte boli.
      Sigur ca testul este o posibilitate prin care se poate constata daca o metoda/tehnologie da rezultate bune. Eu sunt adeptul testarii numai atunci cand operatia in sine se poate atasa natural (fara cheltuieli de timp si bani) tehnologiei respective, adica atunci cand raspunsul apare repede si nu intarzie aplicarea tehnologiei si, foarte important, cand se face fara investitii suplimetare. Altfel, zic eu, ne complicam inutil o viata care si asa este imprevizibil de complicata.

Leave a Reply to Dani Cancel reply