Sa nu credeti ca vreau sa va invat eu sa faceti salata. Departe de mine gandul acesta. Totusi, cu titlu informativ va spun ca mie imi plac doua feluri de salata, aia taraneasca si aia de rosii. Salata taraneasca o fac cu de toate si nu uit un ardei iute tocat marunt pentru nimic in lume. Aia de rosii, o fac numai din rosii si ceapa julien sau inele, rosiile de mai multe culori daca se poate. In salata de rosii nu pun ardei iute, in schimb pun piper din belsug.
In ambele pun branza rasa, mai nou de capra, dar am in frigider un castronel cu bucati de branza veche. Nu stiu cum se face, dar nimeni din casa nu vrea sa mai manance branza atunci cand bucata ajunge sa fie mai mica decat o cutie de chibrituri. Eu le colectez si le rad peste salate.
In ambele salate pun telina tocata marunt. Asa o ploaie fina, ca sa dea gust. Daca n-am telina pun un pic de patrunjel, dar se pierde jumatate din farmec. In a de rosii mai pun masline (daca am) si cateva frunze de busuioc, taiate fin. Am acum un soi care are un parfum subtil de lamaie.
Dar m-am luat cu vorba si nu v-am spus ceea ce era de spus. Pentru ambele salate folosesc un dresing care da o savoare deosebita. Am vazut reteta la televizor, eu numai am adaugat niste usturoi si am facut mici modificari in modul de preparare.
Ingrediente
3-4 catei de usturoi – dupa gust se pot pune mai multi sau mai putini
sare grunjoasa – tot dupa gust
4 linguri de ulei
zeama de la o lamaie
3 lingurite de miere
Preparare
Se lucreaza cu doua linguri de lemn
Intr-un castronel, se dizolva mierea in zeama de lamaie. Se amesteca cu o lingura de lemn, pana la completa omogenizare. Se lasa deoparte
Separat, in alt castronel, usturoiul se zdrobeste si se freaca cu sare grunjoasa, folosind cealalalta lingura. Cand sarea si usturoiul s-au omogenizat, se adauga uleiul, putin cate putin, cam ca ca la maioneza. Asta daca aveti rabdare, daca n-aveti puneti cate o lungura o data. Cand a ajuns la consistenta care va place, adaugati continutul celuilalt castronel, amestecand in continuu (acuma nu mai conteaza ce lingura folositi)
Cand considerati ca dresingul e gata, turnati-l peste salata si amestecati bine. La final, dupa dresing, eu pun, in ordine, branza, apoi verdeata si mai amestec inca o data. Piperul il pun ultimul si numai la salata de rosii, folosind un smerchez: pun jumatate si amestec, apoi pun restul si o las asa. Dar voi faceti cum va place.
Tot cu titlu informativ va mai spun ca eu mananc salata cu lingura. Cica asta e obicei turcesc. Turcii mai si inting cu paine in salata, mai ales atunci cand painea este calda
Si grecii inting cu paine in salata si alternativ mai folosesc pesmeti inmuiati pusi la baza salatei, ca sa absoarba sucul rosiilor ( asta-i obiceiul celor din insule, care faceau paine mai rar, din lipsa de lemne de foc ). Uneori se rade si o rosie coapta pe razatoare, ca sa fie mai zemoasa salata si sa ajunga ptr. toti meseni, doar ca in salata de rosii nu se pune lamaie, nici macar otet. Eu nu pun nici sare, imi e deajuns branza de oaie sau de capra faramata din belsug peste rosii 🙂 Cu usturoi si miere n-am incercat, dar imi plac ingredientele si mi-am notat reteta 🙂 Multumesc !
Si eu stiam ca in salata de rosii nu se pune otet, dar zema de lamaie ‘stinsa’ cu miere este altceva, da un gust aparte. In fond, fiecare simte mancarea in felul lui. Eu, care sunt un pasionat al ardeiului iute, nu-l pun in salata de rosii, nu-mi place
Urasc otetul . Nu e alceva decat vin stricat!
Dupa parerea mea , rosia are toate cei trebuie pentru a fi perfecta in salata.
E o combinatie perfecta in deplinatatea gustului si racoarea diminetii. Tomate de toate neamurile ,rosii galbene verzi negre , orice sunt taiate si amestecate cu sare grunjoasa atit cat sa aspreasca aroma dulce a soarelui de vara .Dupa amestec poposec in strecuratoarea de paste si acolo de nevoie-si pierd si ultima picatura de apa care le-ar putea strica gustul divin.Nu mai mult de 1/2 de ceas, pofta e mai mare decat ratiunea si , intrun final , bine stoarse, se astern straturi asteptind mangaierea parinteasca a uleiului de masline , atit cit poate incapea intr-o lingura sau , hai poate doua, petale de verde busuioc si bineinteles gustul aspru si bogat de parmezan sau, dece nu farame mici din neaosul cas de oaie romanesc.
Ce poate fi mai simplu si in acelasi timp dumnezeiesc? Mai trebuie ceva. O da ,
Jertfa !
Crima de a arunca in ulei incins , doua sau 3 oua , daca se poate tot de la nestresate, ochii mirati din tigaie poposesc adormiti pe o faianta langa imbietorul castron de salata.
Mai trebuie ceva ?
“”Multumescu-ti tie Doamne pentru umilemile-mi bucate””