Exclamatia de mai sus ii este atribuita lui Correggio, unul dintre pictorii renascentisti italieni, considerat ca un precursor al stilului rococo. “Si eu sunt pictor”, ar fi zis acesta cand a vazut capodopera lui Rafael “Sfanta Cecilia” expusa intr-o bazilica din Bologna.
Acestei exclamatii i se acorda o dubla interpretare. Cel mai des se crede ca Antonio Correggio ar fi spus admirativ “ma inchin plin de uimire in fata maiestriei neasemuite, pentru ca si eu sunt pictor si stiu ce inseamna asta”.
Altii sustin ca a fost o rabufnire de orgoliu. “Si eu sunt pictor si va voi demonstra ca pot picta un tablou la fel de frumos”.
Nu stiu care a fost adevaratul sens al vorbelor lui Correggio, dar din ale mele cred ca vor razbate in egala masura atat admiratia cat si orgoliul. Depre ce este vorba? Din lipsa de somn, noaptea trecuta m-am plimbat pe net si am vazut ca in Olanda un gradinar a facut publica o realizare remarcabila: o rosie atarnand la cantar nici mai mult, nici mai putin decat 1,878 Kg. Adica aproape doua kilograme. Fara sa dea prea multe amanunte, in comentariu se specifica faptul ca este vorba de prima rosie culeasa anul acesata, si ca gradinarul e sigur ca vor aparea unele mai mari in perioada urmatoare
Credeti-ma ca m-am simtit precum Correggio in fata capodoperei lui Rafael. Si eu sunt gradinar, as fi dorit sa exclam, voi incerca, ma voi stradui sa fac la fel. Numai ca, nu prea stiu pe unde sa o iau. Pe langa pricepere, mai trebuie si scule (cel putin asa cred cand ma uit la cantarul pricopsit din imagine). Eu, vorba olteanului, nu prea am nici de una, nici de alta.
Macar de-as fi pictor, as putea sa o desenez.
Da, este exact așa cum am mai zis și cu o altă ocazie pe aici : Numai testând mereu, obții ceva sau altceva care poate fi remarcabil …
Prietene, desi te inteleg foarte bine, nu reusesc sa te inteleg.
yo9fah: mie imi iese din prima cel mai bine, daca repet si iar repet iese ceva cu o calitate mai slaba. Dar, desigur, tu ai dreptate, eu sunt exceptia care intareste regula :)))))))
Valerian, o rosie de 1,8 kg nu stiu cum a tinut-o coada ca ale mele deja se indoaie de greutatea rosiilor si inca nu-s coapte. De obicei ma uit si leg toata inflorescenta roditoare cand vad greutate mare, dar anul asta am lasat natura sa se descurce 🙂 De cantar ce sa zic? E din acela de prin kaufland unde-ti iei pretul produsului si-l lipesti pe punga cu banane :))
Nici eu nu stiu cum o fi stat rosia aia agatata in vrej. Am citit ca sunt meseriasi care cultiva rosii doar din dorinta de a avea fructe mari, cele mai mari daca se poate. Cica sunt in tot felul de asociatii, organizeaza campionate, expozitii, schimburi de seminte, etc. Probabil ca exista sisteme de suspendare, mintea omului poate rezolva o gramada de lucruri. In orice caz, e fabulos sa pornesti de la cateva seminte de rosii si sa ajungi la un fruct de aproape 2 kile.