Daca este sa o luam filozofic, sau cum o fi, cred ca orice pasiune nu te loveste asa dintr-odata in moalele capului sau in orice alta parte a corpului ar fi ea. Eu, la mintea mea, ma cuget ca te ia usor, chiar pe nesimtite, si pana sa bagi de seama ce se intampla cu tine, esti deja prizonier fara scapare.
Cam asa si cu tomatele mele. Intai m-am gandit sa respect dorinta mamei de a nu parasi casa si gradina ei. Primele rasaduri de rosii le-am cumparat din piata, se numeau Balkan, sau cel putin asa le-a prezentat oachesa care le vindea. Pe urma, am realizat ca exista negustori si negustori, unii in care poti avea incredere, altii in care nu. Cei in care nu poti avea incredere mi-au facut imensul serviciu de a descoperi ca se pot gasi seminte de rosii pe care le poti transforma singur in rasaduri. Si aici am realizat ca sunt tot felul de negustori
Mergand mai departe am descoperit ca exista colectivitati de oameni pasionati cu care am reusit sa intru in contact. Si uite asa, din aproape in aproape, m-am molipsit fara sa-mi dau seama ce se intampla. Dar nu regret nici macar o secunda, mai ales ca am reusit sa-mi fac vreo cativa prieteni de mare pasiune si isprava.
Despre unul dintre ei, Martin, cred ca v-am mai vorbit. Este un mare iubitori de rosii si in ciuda faptului ca il incearca tot felul de probleme de sanatate, nu renunta si nici nu are vreun gand in sensul acesta. In fiecare an cultiva sute de plante asupra carora se apleaca cu infinita dragoste si pricepere. Anul trecut, inainte de Craciun, mi-a spus ca tocmai isi finalizase lista de rosii pentru sezonul 2017. Zic ‘lista de rosii’ pentru ca printre sutele de plante pe care Martin dorea sa le cultive erau vreo 95 de soiuri diferite. Binenteles ca i-am trimis si eu seminte de rosii de la 6 soiuri de ale noastre si uite asa, Martin a cultivat anul acesta 100 de soiuri diferite de rosii. Pentru anul se gandeste la fel, numai ca are o problema mare. In gradina lui are loc pentru numai 25 de soiuri, iar pentru restul inchiria o mica parcela de la un vecin. Numai ca vecinul a hotarat sa-si vanda ferma si nu se stie daca noul proprietar va fi la fel de amabil. Oricum, sunt sigur ca Martin va gasi o solutie, pentru ca are inca 500 de soiuri care asteapta sa fie testate. Si ii voi mai trimite si eu cateva. Iar el, imi va trimite mult mai multe inapoi, pentru ca de fiecare data cand imi face cunoscuta lista pentru noul sezon nu uita sa precizeze: ‘poti sa ceri oricate vrei’.
Anul trecut i-am trimis Bogdana, Gradinarese, Happy, Hutane, Ovi’s Romanian Giant si Tescane. Cu Tescanele s-a intamplat un lucru nedorit. Ori el, ori eu (mult mai probabil eu) am incurcat semintele si Martin a pus inca un grup de Bogdane in loc de Tescane. Incurcatura a fost descoperita abia acum cand a observat ca ‘Tescanele’ lui produceau rosii in forma de inima si nu de forma turtita asa cum scria la carte. Dar nu-i nimic, ii voi trimite anul acesta alt rand de Tescane pe care sa-l testeze.
In final vreau sa va prezint ce spune el despre soiurile romanesti pe care le-a incercat anul acesta. De departe Happy a fost un adevaratul caștigator pentru marimea fructelor. Au fost niste monstri de fructe (expresia ii apartine) in acele plante care sunt inca in stare activa si produc din plin. Gradinarelele l-au impresionat prin productivitate si longevitate, Hutanele au produs niste inimi frumoase, Ovi’s Romanian Giant, desi un pic cam tardiva, a facut multe fructe foarte mari. Bogdana a produs multe ramuri si frunze, dar rosii mai putine. Poate sa fie si vina lui, deoarece le-a asezat intr-un loc mai lipsit de lumina solara, pentru ca ‘Tescanele’ din parcela cealalalta par a arata un pic altfel.
Si anul acesta am ce sa-i trimit spre testare si evaluare. Si sunt sigur ca va fi fericit sa constate ca rosiile romanesti sunt deoasebite. Cred ca-l voi surprinde placut cu Almajane, Isalnita cu cute si mai am cateva in minte, dar pe care inca nu le deconspir.