Nestamparat cum sunt, am nesocotit toate sfaturile celor din jur si am dat o fuga pe la tara, pe la gradina. Nu a fost o alegere prea nimerita, pentru ca a fost o caldura mare, canicula de fapt, cu tot discomfortul adiacent. Un aer irespirabil si incins, de parca jur-imprejur erau numai sobe pline ochi cu jar. Mai pe la umbra, mai pe inserate, mai prin racoarea diminetii, am reusit sa fac cate ceva, nu mare lucru. Asta este, atat si asa se mai poate. Deocamdata.
Astazi am facut un inventar al soiurilor care se vor coace in curand
Am profitat de ocazie ca sa fac un inventar al rosiilor aflate pe rod. Mai trebuie sa astept ceva timp ca sa trec la adunat. Cred ca pe la Sf Marie voi avea primele oportunitati. Desi ma astept ca Ovi’s Romanian Giant sa fie un pic mai grabita. (Profit de ocazie sa-i multumesc Domnului Gabriel A52 pentru amabilitatea de a-mi imprumuta semintele. Ale mele sunt pe undeva puse bine, de negasit). Deocamdata rosiile arata asa, dar nu vor ezita, cat de curand, sa fie adevarate vedete.
Langa ele, Sangeorgiu de Mures, rosiile minunate de la Doamna Cristina. Si ele la fel de harnice ca gigantele ‘inventate’ de Ovidiu. Vor aduce in gradina frumuseatea si gustul lor.
Vedeti de ce ma duc la gradina, impotriva protestelor generale? As fi mult mai bolnav daca nu m-as duce.