Privind retrospectiv in urma (o fi pleonasm?) pot trage concluzia ca anul acesta a fost unul tare ciudat, perioadele de timp favorabil si frumos fiind in mod neasteptat urmate de intervale urate, unele chiar de nesuportat.
Mi-am zis in primavara pe la milocul lui aprilie sa ma grabesc sa ies afara cu rasadurile mele de rosii. Si chiar asa am si facut pentru ca vremea era frumoasa si te imbia sa faci treaba in gradina. Am plantat mai mult de jumatate din rasadurile pregatite; toate neamurile rosii, galbene, verzi si albastre, romanesti si straine de pe aiurea. Numai ca dupa vreo 10 zile s-a schimbat calismera si vreo 2-3 dimineti cu bruma au dat peste cap mai toata munca mea. Si nici n-au distrus plantele, nici nu le-au ocolit, le-au afcectat axact atat cat sa le incetineasca dezvoltarea si sa te faca sa le acorzi o atentie sporita.
Am reusit sa rezolv problema profitand si de o luna iunie care a fost exact ce-i trebuia unei gradini: caldura, apa si lumina. Abia puse la punct, rosiile au luat in piept doua luni de canicula si seceta maxima. Au rasuflat un pic in septembrie, pentru ca in octombrie toamna sa sune adanc din cornul romantei de bun ramas.
Cam asta a fost, pe scurt, povestea sezonului acesta. Am avut rosii destule, dar nu asa de multe pe cat am pus si muncit. Am fost inspirat sa pun 4-6 exemplare din fiecare soi, pentru ca din acestea 1-2 s-au pierdut pe drum sau s-au dezvoltat insuficient. Am avut si doua varietati cu doar cate doua exemplare, dar ambele s-au pierdut inainte de a-mi oferi ceva.
Daca timpul frumos mai tinea pana pe la jumatatea lui octombrie, chiar ca mai scoteam din parleala. Asa, m-am ales cu o gramada de gogonele. Pe unele le-am pus la butoi intru placuta si inmiresmata murare. Doi vecini de la tara s-au bucurat sa primeasca cate o galeata de gogonele fiecare. Pe altele, cele mai frumoase, le-am invelit in hartie de ziar si le-am pus ordonat in ladite. Si uite asa, afara ninge si ploua, iar eu mananc rosii proaspete din recolta de pe balcon. Din unele, cele tardive, care au ciclu mai lung de maturizare reusesc si sa opresc seminte pentru anul viitor.
Acum, ce a fost, a fost. Dar daca ne uitam inainte, vedem ca lucrurile par iarasi incurcate. Unii anunta cea mai grea iarna din ultima suta de ani, iar altii cea mai calduroasa din ultimele 130. N-au decat sa se certe, ‘om trai, si-om vedea.