A mai trecut o saptamana. Rosiile mele se indreapta iremediabil catre coacere. Nu toate odata, ci pe rand, mai ales ca le-am pus in mai multe etape, in concordanta cu vremea (foarte ploioasa anul acesta in luna mai) si, mai ales, cu predispozitia fizica. Anul acesta maturizarea rosiilor este cam intarziata. Nu numai la mine in gradina, fenomenul pare a fi general. Si piata confirma acest fapt, preturile la rosii fiind cam marisoare pentru mijlocul verii.
In mare, cultura arata bine, desi se mai vede cate o frunza bolnava, in special atacata de mana. Ma straduiesc sa le inlatur dar nu reusesc in totalitate. Mai dau si cu zeama bordeleza, dar cred ca atmosfera si ploile acide sunt mai agresive. Candva imi voi face un solar, pentru ca incep sa cred ca doar o cultura protejata are sanse de succes.
Dupa ce m-am straduit toata noaptea sa ud, ieri pe la pranz s-a pus ploaia. Meteorologii anunta cateva zile ploioase la rand. Mai iau si eu o pauza, simteam nevoia.
Inainte de a se pune ploaia, am trecut in revista campul de batalie. Am mai rupt o frunza, un lastar, un copilet. Cu prilejul asta am bagat de seama unele progrese interesante.
Din Ungaria, amicul Geza mi-a trimis un soi pe care el l-a numit Giroc. Zice ca este comun in zona Timisoara-Arad. Elisa are si ea in gradina Mari de Timisoara. Or fi aceleasi? Vom vedea. La o prima aproximare as crede ca nu, parca se deosebeau prin culoare (unele roz, unele rosii, dar nu mai stiu care si cum, desi as inclina sa cred ca cele de la Geza ar fi cele rozalii).
Elisa o sa vada insa postarea aceasta si ne va lamuri, macar atunci cand voi fi in stare sa pun o poza cu o rosie coapta. Pana atunci, iata ce am eu in gradina la momentul acesta.
Mi-a mai atras atentia si Kenosha paste. Nu mai stiu de la cine am primit semintele, cert este insa faptul ca este vorba despre un soi lunguiet, potrivit pentru paste si bulioane, adus in America acum vreo 90 de ani de o familie plecata din Ascoli Piceno, Italia. Nu am putut afla numele de origine, dar cel actual i se trage de la Kenosha, Wisconsin, zona in care familia respectiva si urmasii ei au cultivati-o ani de-a randul in gradina lor de langa casa. Se pare ca semintele au fost comercializate pentru prima oara abia in 2009. Nu stiu de ce am numai o planta. De obicei planific sa am minim doua, cel mai bine trei, dar intamplarile si accidentele sunt intoatdeauna deasupra noastra
Buna seara,
Exista mai multe soiuri(?) / varietati(?) de tomate rosii de culoare rosie, mari, cultivate in Banat. De asemenea unele similare, rozalii. Amandoua se pot vedea in pietele timisorene catre sfarsitul verii si se disting net de soiurile/hibrizii comerciale/comerciali.