Gata am cules si via. Toamna este in toi. Trag nebuneasca speranta ca vremea va fi de partea mea si va amana prima bruma pana la sfarsitul lui octombrie. Asa as avea marea bucurie de a obtine 1-2 roade de la niste rosii si castraveti pe care i-am pus mai tarzior. Este vorba despre niste soiuri de rosii primite de la Baza de gene a Universitatii din Timisoara. Am aflat despre ele tarziu, am gasit omul de contact tarziu, si tot asa din tarziu in tarziu m-a prin jumatatea verii. Curiozitatea a fost insa mare, asa ca am incercat. Deocamdata am ajuns la stadiul de gogonele si daca, asa cum va spuneam, voi avea vremea de partea mea, poate ca vi le voi prezenta. Daca nu, lasam pentru la anul.
Cat despre castraveti, stau ceva mai bine. S-au facut si i-am gustat. Totul a plecat de la un amic indragostit de chinezisme si in fata caruia ma laudam cu Sarpele Chinezesc care mi-a replicat ca mi-a dat odata niste seminte de castraveti ‘buburosi’ despre care, zicea el, au un gust extraordinar. Asa cum va spuneam, i-am pus pe la sfarsit de iulie, s-au facut, gustat si are dreptate, au un gust foarte bun. La ei trag speranta sa obtin un castravete matur din care sa recoltez seminte. Am lasat doua exemplare si am vazut ca unul a inceput sa se coloreze in galben la una dintre extremitati.
Asta este, fiecare cu pasiunile lui. Si pentru ca veni vorba, hai sa va arat una din descoperirile mele recente. Tot bantuind pe internet am gasit un gradinar preocupat de legume gigantice. Mi se pare o munca interesanta dar fara finalitate. Adica ce poti face cu o ceapa de 7,21kg precum cea din poza? Poti primi o diploma, dar in niciun caz nu poti sa o spargi cu pumnul si sa o mananci cu slana sau branza. Sau poate fi mancata daca se strang 30 de insi in jurul mesei. Si chiar daca se strang, oare cine-o da cu pumnul?
Tot la fel ma gandesc ce ai putea face cu un ‘fir’ de praz gros de 15cm. Sunt oltean de cel putin trei generatii, dar nu ma duce mintea.