maAstazi e sarbatoare. Sanatate si voie buna celor ce poarta numele de Ilie, Ilinca, Ileana si altele inrudite
In ultima vreme am robotit neasteptat de mult in gradina mea de la tara. Zic neasteptat de mult pentru ca forma fizica n-ar trebui sa-mi permita efortul depus. Dar sa speram ca va trece si asta ca multe altele.
Mai toti vecinii mei se plang de faptul ca rosiile li s-au manit. Cu ploile astea, nu e ceva iesit din normal. Sa nu vorbesc intr-un ceas rau, dar la mine lucrurile stau mai bine. E drept ca m-am facut datoria si le-am dat piatra vanata la timp. Am observat deasemenea ca incep unele tufa sa intre in parguire, desi anul acesta le-am pus mai tarziu ca in alti ani.
Primele coapte sunt niste cherry romanesti, cunoscute sub numele Yellow Cluj Cherry. Asa sunt cunoscute dincolo de ocean. Aici, mai nimeni nu stie de ele, exceptand faptul ca ar putea fi acelasi soi cu cel numit “Galbenus de ou” in unele parti ale Transilvaniei. Sa vedem, la anul voi planta si ‘galbenusul’ si voi putea face o comparatie. In 0rice caz, cele pe care le am acum in gradina nu sunt rele la gust. Am primit niste seminte vechi din 2006. Au germinat destul de bine, dar nu stiu de ce am numai o tufa. Ele par a fi productive, de mijlocul sezonului si, cum ziceam mai inainte, bunisoare la gust. Si chiar ca seamana cu un galbenus de ou.
O surpriza placuta sunt trei tufe de Maria Amazilitei’s Giant Red Aveti ceva si in poza. Cica Maria asta a noastra ar fi dus niste seminte prin Canada, ca sa-si aduca aminte de gradina bunicilor ei. Din descrieri rezulta ca rosia la maturitate atinge 250-500g (doar nu degeaba i se zice pe acolo ‘giant red’). Sa vedem cum stam cu gustul, dar ma cuget ca nu s-o fi ostenit degeaba biata Marie sa care niste seminte de rosii peste mari si tari.
Sa auzim de bine. De bine si de sanatate.