Am reusit ieri sa culeg de prin gradina tot ce era mai in pericol. Greu cu noroiul, dar m-am pana la coada descurcat. La final, rosiile mele aratau triste si mi-a parut rau de ele ca le las singure in ploaia rece. Au mai ramas dovlecii, stapani autoritari ai gradinii. Ei mai au nevoie de timp.
Acum trebuie sa vad ce seminte mai pun la pastrare pentru anul care vine. Trebuie atentie mare, ca daca omit ceva, nu mai am ocazia sa repar lucrurile.
Ajuns acasa, am avut placuta surpriza sa gasesc in calculator niste poze venite de peste marea cea mare. Amicul Greg, un priceput si pasionat gradinar, mi-a aratat cum au crescut in gradina lui rosiile mele Mom’s Heart, cele primite de mama de la Paulica cu zeci de ani in urma. Bune la gust, frumoase si sanatoase, zice Greg. Iar in poza puteti vedea o rosie cantarind aproape o jumatate de kilogram (1,01lb = 458g), ceea ce eu nu-mi amintesc a fi avut vreodata, desi sunt din aceleasi seminte. E clar ca mai am de invatat Si vad ca am de la cine.