Astazi nu va mai vorbesc despre seminte de la rosii. Nu pentru ca am incheiat treaba, ci pentru ca astazi, fiind racoare, am profitat de ambianta si am stat aproape toata ziua printre rosiile mele.
In primul rand am constatat ca foarte multe inca au flori. Se pare ca ideea Elisei de a stropi cu acid boric a fost una buna, rosiile mele au inflorit mai bine anul acesta. Multumesc Elisa.
Acuma insa, trebuie sa fiu realist si sa recunosc faptul ca la inceput de toamna “ce e mult, e excesiv’. O floare are nevoie de minim doua luni pentru a se transforma in rosie buna de mancat. Si nu are nevoie numai de timp, ci si de temperaturi diurne de macar 24°C, iar noaptea de peste 13-14. Cam greu acum la mijloc de septembrie, mai ales cu cele nocturne. Ba mai mult, am vazut ca in noaptea dintre 24 spre 25 se prognozeaza a fi 5°C, ceea ce nu-i bine de loc, pentru ca eu stiu ca pe la 4°C miroase a bruma. Daca o fi asa, inseamna ca gradinaria in aer liber se va incheia mai repede anul acesta. Dar poate ca se mai inseala si meteorologii cateodata.
Apoi, am constatat ca sunt cam multe ramuri si frunze, care, asa cum spuneam acum cateva zile, consuma inutil din resursele plantei. Unele plante aveau numai frunze si atat.
Si nu in ultimul rand, am vazut ca mai sunt prin vrejuri o multime de rosii verzi de dimensiune mica. Si pentru ele ar mai fi necesara o luna …
Deci, din nou la treaba. Am lucrat si de sus in jos, si de jos in sus. In primul rand am dat jos florile, cu toata parerea de rau. Apoi am mai rupt si din varfurile plantelor. De jos in sus am golit pana aproape de primul etaj cu toate fructele verzi. Plantele fara fructe le-am scos din pamant, erau fara speranta. Cat priveste rosiile cele mici si verzi … aici mi s-a mai inmuiat inima. Le-am lasat, cu gandul la borcanul cu muraturi. Deocamdata, pana nu ma razgandesc.
In final, stiu ca m-am cocosat bine de tot. Am mai zabovit eu din cand in cand cu niste prune brumarii in mana, dar e inceput de toamna si pe strada mea. Tot ce am rupt si dat jos am adunat la capul randului, dar de acolo le duc maine la santul din fundul gradinii. Sau in alta parte, daca voi reusi sa incropesc un loc pentru compost, ca erau numai frunze verzi si fragede.
E grea munca in gradina, oameni buni. Asa ca m-am hotarat, nu mai pun rosii pan’ la primavara.