Ma straduiesc sa inchei campania, mai bine zis sa tin pasul cu evolutia din gradina. Anul acesta a fost bunicel, in ciuda faptului ca am avut dificultati cauzate de vreme sau starea fizica si de sanatate. Dar mergem inainte, nu ne dam batuti.
Si cum sa te dai batut cand dintre frunze apar niste rosii care te incanta si te bucura deopotriva. Va spuneam in postari anterioare ca anul acesta amk intarziat la capitolul seminte de rosii semanate. Intarzierea s-a translatat catre celelalte faze, asa ca si plantatul rasadului a fost facut cam in ulimele zile. Ca urmare si productia a aparut mai tarziu.
Asa se face ca abia acum am putut vedea Marile de Botosani in toata splendoarea lor. Sigur ca daca eram mai rapid in primavara, Marile acestea produceau mai devreme. Totusi, intarzierea aceasta a avut si o parte buna. Asa am observat ca Marile de Botosani, in ciuda faptului ca vin din nord, au o buna rezistenta la caldura. Vreau sa spun ca ele era printre cele mai vesele rosii din gradina, in ciuda faptului ca de sus cadea foc si para. Mi-au placut si pentru ca dau niste rosii mari in ciuda faptului ca au o crestere semi-determinata. Au si o piele ferma, ceea ce la face rezistente la transport spre bucuria celor care vand marfa in piete sau magazine.
O alta rosie, ceva mai lenta insa, este Grasa de Isalnita. Vreo doi ani am esuat in incercarea de a o cultiva si am renuntat sa ofer aceste seminte de rosii. Anul acesta insa, am reusit, si am vreo doua exemplare demne de toata consideratia. Deocamdata nu s-au copt si am insemnat aracii cu funda rosie ca sa le dau maxim de atentie. Si cred ca poza este o dovada ca merita.
In rest, ma bucur de putina racoare care s-a produs. Pot si eu sa respir mai in voie. Acum cand scriu, la un post TV cineva vorbeste despre noi consideratii care s-au facut publice la Paris asupra nivelurilor de LDL si HDL colesterol. Cica colesterolul total nu mai este relevant, putem sa-l aruncam la cos. Trebuie sa stam cu geana pe acestea. Dar sa asteptam si sa vedem ce ne va revela viitoarea conferinta.
Apropo, o mare bucuria am avut ieri. O doamna (inca nu stiu daca am permisiunea sa-i pomenesc numele) si care traieste tot intr-un loc din nordul tarii mi-a trimis niste seminte si o poza. Semintele le are de la un batran in varsta de 90 de ani care isi ingrijeste singur gradina. Iar in gradina are niste rosii pe care le-a mostenit de la mama sa si care arata cum arata. Domnul sa le dea sanatate la amandoi si noua, deasemenea, ca sa ne putem bucura privindu-le crescand. Dar sa nu-mi cereti seminte pana la anul ca nu am. Imi pare sincer rau, dar trebuie sa aveti ‘putintica rabdare’