Primavara e dupa colt, ma pregatesc sa pun semintele de rosii

Primavara este din ce in ce mai aproape. As putea zice ca americanii au dreptate cand spun ca este chiar dupa colt

Dupa 20 de februarie se recomanda inceperea semanatului in vederea obtinrii de rasaduri pentru rosii. Ziceam intr-o postare mai veche ca trebuie tinut cont si de fazele lunii. Cica luna noua ar favoriza germinatia. Ultima luna noua a fost pe 10 februarie si de ieri de la ora 23:30 s-a intrat in ultimul patrar. Faza asta am ratat-o, iar proxima luna noua cade pe 10 martie, un piculet cam tarzior as zice eu. Asa ca n-am incotro, trebuie sa risc si sa pun semintele chiar si in conditii nefavorabile din punct de vedere al influentei astrului noptii.

Am cumparat pamant de flori, am adus de la tara gunoi de grajd vechi de doi ani, am profitat de lipsa unor lucratori care anvelopau un bloc si am facut rost de cativa pumni de nisip. Sunt gata sa fac amestecul clasic: pamant – 60%, nisip -10% si gunoi de grajd fermentat -30%. Am o plasa de cutii, cutiute si pahare de plastic gaurite fix in fund cu ajutorul unei sule de fier incalzite la flacara aragazului. Locul de expunere a fost stabilit prin negocieri intense si de lunga durata: balconul dinspre sud. Dar am promis ca pana va veni timpul pentru repicare voi amenaja la tara o rasadnita sau un minisolar si ma rog Celui de Sus sa ma pot tine de cuvant. Altfel nu stiu ce se va alege de recolta mea.

Ca sa fiu sincer, m-am invrednicit saptamana trecuta si am pus niste rosii timpurii, Buzau 50, Dacia-Pontica, Stupice si Matina carora vad ca le-a dat deja motul. Inseamna ca sunt pe drumul cel bun.

In afara celor amintite mai sus, anul asta am in plan sa cultiv rosii pentru pasta, in special din acelea in forma de ardei. Fiecare cu goanga lui, ca doar e democratie. Anul trecut am avut o experienta pe jumatate fericita cu niste seminte de rosii Ceman, soi originar din Germania de Est. Semintele au fost vechi de multi ani, au germinat greu si plantutele firave nu au supravietuit secetei. Pentru anul acesta m-am aprovizionat cu seminte noi, plus alte cateva varietati de mai multe marimi si culori. Probabil ca voi mai adauga si cateva soiuri care sunt laudate ca produc bine, plus deja celebrele rosii ale lui Paulica si inca vreo doua pe care mi le-a lasat mama mostenire.

Ma gandesc sa experimentez si sistemul din poza alaturata. Imi trebuie pentru fiecare caz in parte un pet de 1 litru, taiat cu atentie in doua parti aproximativ egale. Apoi gura petului se infunda cu un material textil (ca sa nu-i zic carpa) provenit dintr-un tricou sau alt obiect vestimentar semi-intim la fel de vechi, avand grije sa scot in afara o bucata ca un fel de fitil. In aceasta parte superioara se pune apoi pamantul si semintele. In partea inferioara se pune apa, dar nu multa ca sa nu dea peste. Apoi partea superioara se introduce cu gura in jos in partea inferioara. Cica fitilul actioneaza ca un tub capilar si umezeste pamantul. Vom trai si vom vedea. Probabil ca din cand in cand, trebuie pusa apa in recipientul inferior, din care cauza, cred ca ar fi bine ca in urma taierii petului, partea superioara sa fie putin mai inalta ca sa ai de ce apuca atunci cand vrei sa o scoti afara si sa improspatezi apa. Apa trebuie sa fie musai la temperatura camerei. Acuma ma gandesc ca ar fi mai bine sa folosesc sistemul la repicare, atunci cand planta are deja radacini. Poate ca ajuta mai mult. Mai discutam, asa ca tineti aproape.