Astazi am fost mai mult musafir la gradina. Daca a plouat bine, s-a inmuiat ‘asfaltul’ si era o adevarata aventura sa te plimbi printe razoare. Cred ca maine va fi tocmai bine, asa ca imi iau o zi de odihna in plus.
Totusi, nu m-a rabdat inima sa nu trag cu ochiul mai de la distanta, pasind cu mare fereala pe la marginile mai zvantate. In primul rand in zona tomatelor. Aici se pare ca lucrurile incep sa mearga un pic mai bine. Au aparut flori la etaje mai inalte si fructele au inceput sa se ingalbeneasca. Chiar daca anul a fost nefavorabil, exista o mica bucurie ca nu s-a muncit degeaba.
Binenteles ca primele in top sunt, asa cum spuneam intr-o postare anterioada, vinetele. Desi am cules destule inainte de ploaie, vinetele mele productive mele lucreaza la greu. Am bagat ceva la congelator in week-end si se pare ca mai trebuie maine-poimaine sa mai facem o tura. Apoi voi avea de luptat cu Balerinele, care recupereaza terenul in mare graba.
Cred ca la loc de cinste vor sta anul acesta si ardeii, cel putin asa se pare privind mai de departe zona ‘pestisorilor’. Si borcanatii, si capia arata bine. Anul acesta n-am pus Cornul Caprei, tocmai cand am aflat care este smerchezul sa-i ai murati si tari ca piatra din toamna pana in primavara. Dar nu ma las eu, si tot iau 2-3 kile din piata, asa ca sa verific daca este adevarat secretul.
Tot de pe margine am privit si in lungul randurilor de castraveti. Ca sa fiu sincer niciodata n-am avut cu ce ma lauda la acest capitol. Ceva imi scapa referitor la cultura asta. Surprinzator, anul acesta nici aici nu stau rau, desi semintele au germinat cu ceva intarziere, ca toate celelalte, de fapt. Poate ca mi se pare, avand in vedere ca anii trecuti era jale mare. Dar cred ca nu ma insel. In primul rand am dat peste un soi numit sarpele chinezesc despre care se spune ca suporta mai usor caldurile mari. Anii trecuti castravetii mei porneau bine, dar mi-i omora arsita. Acum lucrurile stau altfel. Cel putin am putut lua din primul cuib un castravete lung de 37cm. Undeva am citit ca pot ajunge si la 60cm. Buna treaba ar fi aceasta. Si am mai putut zari alti cativa privind cu lacomie in lungul randului. Acasa am constatat ca par a fi un pic mai dulci decat cei obisnuiti si cu mai putine seminte. Dar nu poti trage o concluzie doar dintr-un castravete, fie el si chinezesc.
Deasemenea par a merge binisor si cei primiti de la amicul Fane Gradinaru. Cum este el mester bostanar, trebuia sa aiba marfa buna si la castraveti. ‘Castraveti de salata’, a zis Fane, ii am in gradina de vreo zece ani, luati de la dada Anica, sora mamei. Nu prea merg pusi la borcan, dar in castron alaturi de ceapa, ardei si rosii fac treaba buna. Si mi-a mai dat Fane si doua ponturi. ‘Ba Moshule, de branza nu-ti spun ca stie toata lumea, dar pune tu 2-3 graunti de usturoi si un ardei iute pe jumatate, dupa care sa te avanti voiniceste, dar musai cu lingura, si daca nu ti-o placea, sa nu-mi mai zici mie pe nume’. Aferim, Fanele taica, abia astept sa se mai zvante un pic pamantul si maine iti verific zicerea. La tine se potriveste si vorba ‘sa nu vinzi castraveti la gradinar’.
Asa ca stati pe aproape, ca sa aflati cum vine treaba. Pana una-alta, uitati-va la chinezoi.