Astazi vom vorbi mai mult despre o rosie cu adevarat spectaculoasa, o regina de necontestat. Vom face acest lucru pentru ca am am avut bucuria sa culeg doua rosii din soiul Grasa taraneasca. Primele informatii si despre cum au ajuns la mine aceste seminte de rosii aici le gasiti. Dar de atunci si pana acum am aflat si mai multe, si mai corecte. Am facut modificarile de rigoare, dar ca sa nu fe cazul sa va intoarceti si sa cautati prin postari, voi spune din nou ceea ce stiu acum. Daca n-o fi adevarat, o sa vedem cum facem.
Deci, soiul nu este din Bihor cum va spuneam initial, ci de pe undeva din Maramures. De unde, e greu de aflat, dar mai facem sapaturi. Sigur insa stiu ca de acolo, din Maramures, a ajuns in Timisoara, adus de un pasionat de gradinarie, care, cand s-a stabilit definitiv in orasul de pe Bega, a adus de acasa si legumele pe care le avea in gradina lui draga. Printre ele, si Grasa noastra. Maramuresanul, are un prieten pe langa Deva, intr-o comuna Chiscadag sau cam asa ceva. Si uite asa, ca in povestea cu lantul slabiciunilor, timisoreanul a dat seminte de rosii la Chiscadag, iar amicul meu din Deva a cumparat rasaduri de la cineva din Chiscadag. Din rosiile lui am primit si eu seminte si gata, v-am zis tot ce stiu. Cand voi afla mai multe va voi spune.
Dar cum vorba lunga e saracie, hai sa trecem la obiect. Rosia e buna, merita sa te ocupi de ea. Anul acesta n-am avut nici timp, nici putere sa tin pasul cu gradina. Am mai facut eu cate ceva din cele necesare, dar tot am ramas dator. Chiar si asa, Grasa taraneasca pe care am cules-o ieri atinge 755gr, uneori 756, dar ce mai conteaza un gram acolo, ca doar nu omologam recorduri mondiale. Vom mai vorbi, ca am cules doar doua rosii pana acum, insuficient ca sa pot trage niste concluzii. Dar, din ce vad, din ce mi-a spus amicul din Deva, avem in fata o rosie buna la toate, care stie sa te ademeneasca langa o farfurie cu branza si ardei iuie-iute. Eu zic ca pentru consum in stare proaspata, face toti banii. Si daca vreti sa va simtiti cel mai bine, asezati-va la masa mai pe seara cand se face racoare.
Pe masura ce voi trage si alte concluzii, o sa va dau de stire. Deocamdata atat. Dar e destul si asa. Ce poate fi mai bun ca o rosie brumata?