Spuneam mai ieri-alaltaieri ca daca avem seminte de rosii ar fi cazul sa ne apucam de treaba. Mai ales daca incepe sa ne manance palmele, dupa o iarna care ne-a cam tinut in joc de glezne din cauza temperaturilor joase. Spunand asta, chiar am pus degetul pe rana, pentru ca temperatura este o problema de importanta majora in procesul de obtinere a rasadurilor de legume.
De fapt, cred ca in fiecare an, in acest moment special, abordam aceasta discutie. Si o facem in primul rand pentru ca o vorba veche spune ca repetitia este buna. In al doilea rand, este normal ca printre vizitatorii acestui blog sa fie si noi veniti care sunt interesati de acest subiect. Sigur ca acestora trebuie sa le lansam invitatia de a citi postarile din urma dedicate acestui subiect, dar deasemenea trebuie sa fim intelegatori si sa prezentam, macar sumar, unele lucruri de maxima importanta pentru obtinerea de rasaduri sanatoase.
In mod normal ar trebui sa incepem cu dezinfectarea semintelor de rosii, dar despre acest lucru am vorbit cu cateva postari mai inainte.
Sa mergem mai departe si sa vorbim un pic despre sol sau, cum se numeste acum, despre substrat. In mod traditional, pentru a obtine substratul se amesteca mranita, pamant de telina si nisip, proportiile fiind de 50% mranita, 25% pamant de telina si 25% nisip de rau. Operatia poate fi facuta usor in fiecare gospodarie, insa primul neajuns ar fi acela ca substratul astfel obtinut este foarte greu de dezinfectat de tot felul de larve si agenti patogeni. Sigur ca mai este si o problema legata de costuri, dar pentru cei care sunt in situatia de a alerga fie dupa mranita, fie dupa nisip, fie dupa toate, exista si solutia de a procura din comert acest pamant pentru rasaduri gata preparat, eventual chiar imbogatit cu anumite microelemente. Nu dau nume, nu dau firme. Insa pentru mine s-a dovedit ca aceasta cale sa fie mai simpla si mai eficienta.
Cea mai dezbatuta problema este cea legata de temperatura. Se spune ca semintelor de rosii trebuie sa le fie cald si bine. Numai ca utimele cercetari in domeniu au stabilit ca acest ‘bine’ are aceptiuni diferite, el fiind stabilit in functie de stadiul de dezvoltare in care se gasesc rasadurile si perioada de timp a zilei. Adica:
1. Pina la rasarire : 22-24 grade
2. Primele 4-6 zile dupa rasarire: 12-14 in zile senine, 10-12 in zile innorate, 8-10 grade noaptea
3. Pina la repicat: respectiv, 18-20, 15-16,12-14
4. Dupa repicat: 20-22, 16-18, 14-16
5. Cu 6-8 zile inainte de plantat: 12-14, 10-12, 8-10.
Sigur ca respectarea cu rigoare a conditiilor de mai sus este o problema. Important de retinut este ca rasadurile de rosii au nevoie de temperatura mai ridicata ziua decat noaptea.
O problema foarte importanta este lumina. In primele 2-3 zile dupa plantare, semintele de rosii n-au nevoie de lumina, dar odata iesite din substrat, aceasta este foarte necesara. Idealul este ca sa se asigure o intensitate a luminii cat mai apropiata de cea a zilei. Lipsa de lumina se manifesta prin alungirea nefireasca a rasadurilor. Atunci cand lumina vine dintr-o parte, rasadurile se indreapta (apleaca) inspre sursa. In acest caz este bine ca rasadurile sa fie rotite cu 180 de grade, macar zilnic, daca nu de mai multe ori pe zi.
Ajumgem la apa. Se recomanda moderatie la cantitate. Apa folosita trebuie sa aiba temperatura ambianta. In primele zile trebuie multa atentie pentru ca sa nu fie mutate semintele din loc. Si mai pe urma, o udare brusca poate afecta radacinile plantelor. Cel mai bine ar fi daca rasadurile ar sta in niste tavi in care sa se toarne apa, apa care sa fie absorbita de substrat.
Cam asta ar fi situatia ideala. Dar fiecare face cum si cat poate. Stiu ca risc sa-mi pun in cap perfectionistii, dar undeva am citit ca printre normele care asigura calitatea, ar fi una care spune ca ‘niciun lucru nu trebuie facut mai bun decat trebuie’.