Imediat cu trecerea in noul an, gradina isi cere drepturile ei. Poate sa fie frig afara, poate sa fie zapada cat casa, gradinarul stie ca se apropie primavara si, odata cu ea, s-a dat startul in cursa pentru primele rosii, primii castraveti si asa mai departe. De la jumatatea lui ianuarie, incep isamantarile in spatii speciale, in conditii speciale si sub tehnologii speciale. Tinerele plantute sunt rapid repicate in sere si solarii, unde sunt beneficiarele unor atentii cu totul deosebite dedicate unui singur scop: productia timpurie. Toate cele pe care le-am insirat aici inseamna in primul rand eforturi fizice si financiare deosebite si apoi o anumita pricepere si iscusinta cu ajutorul carora omul poate sa ajunga la un compromis cu natura: aceasta nu-l impiedica sa produca, iar el isi satisface orgoliul de a pune pe masa o serie de produse pe care cu torii le acceptam ca trufandale
Stau uneori si ma intreb in ce masura aceste eforturi si activitati au o legitimitate naturala. Daca ne inchipuim in mintea noastra un film al celor de mai sus, observam ca in proportie de 90% natura este eliminata din acest proces. Totul se petrece in spatii protejate, izolate de influenta naturii, sub actiunea unor conditii artificiale de temperatura, lumina si umiditate. Singurul proces natural implicat este ciclul germinativ al semintelor, desi in unele cazuri este influentat si acesta. Privind lucrurile de la o oarecare distanta, eforturile descrise mai sus sunt susceptibile de lauda si admiratie. Numai ca, si acesta este un lucru foarte deranjant, in graba aceasta de a fi primul pe piata, uneori, plantele sunt stimulate sa creasca si sa rodeasca cu ajutorul unor substante la fel de artificiale, care n-au nici un fel de legatura cu natura.
Eu nu am un solar pentru simplul motiv ca nu-l pot supraveghea in permanenta. In anotimpul friguros locuiesc in alta parte, nu langa gradina de la tara. Din aceasta cauza eu nu ma grabesc sa pun semintele mele de rosii in pamant la jumatatea lui ianuarie. La mine semanatul a inceput in martie si am capatat permisiunea sa-mi extind gradina intr-unul din balcoane. O sa-mi ziceti ca si acestea sunt conditii la fel de artificiale ca si altele. Aveti dreptate, dar ma mancau palmele de atata stat.
Mama mea, de la care am deprins gradinaria, cred ca punea semintele ceva mai tarziu. Si consider ca avea multa dreptate procedand astfel, deoarece cel mai bun timp pentru a semana semintele pentru cele mai bune rezultate globale trebuie să fie ghidat de mama natura insasi. A cultiva legume cand afara sunt minus nu stiu cate grade este o performanta deosebite, dar ea presupune in primul rand excluderea din ciclul biologic a naturii si a influentelor pe care aceasta le are. De indata ce vezi ca in ramurile copcilor apar muguri noi, acesta este semnul ca natura se trezeste la viata si ca o noua seva este gata pregatita pentru a hrani noile vlastare. Cred ca acest moment este cel mai bun pentru a semana semintele de rosii. Sigur ca acest moment variaza de la an la an, dar important este ca plantele apar si se dezvolta in mod firesc, florile se formeaza si se polenizeaza in mod natural si sunt toate premisele ca fructele sa se coaca in ritmul lor obisnuit, din iulie pana in septembrie, uneori chiar mai tarziu, dar sa aiba un gust care sa ne bucure.
Personal sunt complet impotriva a ceea ce exclude naturalul din gradinarit. Totusi, uneori trebuie sa prelungim naturalul, un exemplu este si compostiera. In natura nu exista, decat accidental, ceva similar gramezii de compost. Nu exista nici gramada de gunoi animal amestecat cu paie, din spatele grajdului. Totusi, gradinaritul organic le accepta, ele sunt o prelungire, o concentrare a unor procese naturale. Pentru ca in natura 99,9 % din procesele de descompunere a materiei organice sunt sub forma depunerii de straturi succesive (similar mulcirii) si actiunii directe a numeroase micro si macro organisme (ciuperci, bacterii, rame, etc).
Similar, spatiul protejat este o prelungire a naturii. Prin acesta aducem o bucatica din clima tarii de origine a tomatelor si a altor plante de clima calda, la noi. In flora spontana din zona temperata nu avem tomate. Totusi, eu am in gradina tomate care se autoinsamanteaza. In solar au rasarit, singure, de vreo 3 saptamani. Nu cred ca un spatiu protejat, daca nu aduce nimic in plus decat putina caldura, putina umiditate si o atmosfera putin mai bogata in bioxid de carbon este altceva decat o prelungire a naturii.
Compostul exista peste tot in natura. Iarba, frunzele, depunerile animale putrezesc in mod frecvent in padure, pe camp sau aiurea. Pila noastra de compost nu face altceva decat sa adune toate aceste materiale la un loc si sa le lase natura sa lucreze asupra lor.
Sera/solarul este un spatiu creat artificial, rupt de natura, separat de ea. Fix in acest moment, dincolo de folie, naturalul inseamneaza o temperatura mai scazuta, un vant mai rece, o lumina mai multa si alte lucruri care sunt naturale in aceasta perioada de timp. Inauntru, natura nu actioneaza conform ordinii firesti. Legumele de sera sunt bune, dar se deoasebesc de cele obtinute in conditii naturale in primul rand prin gust. Apoi, in dorinta de a grabi procesele de inflorire, legare, coacere, etc, multi gradinari apeleaza la ‘gesturi nesportive’ incarcand legumele cu substante nocive. Acesta este, dupa mine, marele pericol. Sigur ca ‘nesportivitatea’ se poate manifesta si la cultura in aer liber, dar incidenta este mai mare in cazul culturilor in spatii protejate.
Sa nu intelegi de aici ca sunt impotriva spatiilor protejate. Au si roluri pozitive, vorbeam si eu asa …
Procesul de compostare, care este un proces bacterian aerob cu degajare de căldură şi care presupune o grosime critică de material biologic nu se regăseşte ca atare decât accidental în natură. Repet, în natură se întâlnesc procese de descompunere şi humificare de natura celor cunoscute din activitatea de mulcire, care presupune o grosime a stratului mai mică decât cea critică.
De ceva timp,ne-am obisnuiti sa consumam anumite alimente ce nun sunt specifice anotimpului si mai ales care nu sunt obtinute pe cale naturala, in gradini sau la camp, ci in medii artificiale, datorita conditiilor climatice. ( Vrem de sarbatori rosii si castraveti, de Revelion vrem capsuni, etc.).
Cum spuneai ca mama stia cand sa puna semintele la germinat pentru obtinerea rasadului, tot la fel se proceda si cu iesirea la arat si semanat si in general cu toate activitatile din gospodarie.
Marea majoritate se orientau functie de ciclurile naturale ale arborilor si arbustilor. Demusuroiesc via cand infloreste forsitia, sau pun fasolea pana la Sfantu Gheorghe. Parte din graba, parte datorita modificarilor climatice, aceste traditii gradinaresti nu prea se mai respecta asa ca, trebuie sa gasim alte jaloane dupa care sa ne orientam activitatea.Cert este ca natura nu se grabeste niciodata, noi da.
Cat despre folosirea substantelor chimice de sinteza in stimularea dezvoltarii si fructificarii plantelor consider ca este daunatoare chiar daca duce la sporuri de recolta.
Sa ai o saptamana minunata, plina de spor in tot ce faci.