Am vazut ca de cateva zile a crescut pretul la castraveti. Si mai rau de atata, este marfa proasta, deci ceva rau se intampla. Mi-a atras atentia faptul ca in piata prin care trec eu aproape zilnic, toti negustorii stropeau de zor bietele legume ca sa le hidrateze si sa la mai mentina in viata. Asta presupune ca marfa nu exista. Ce se intampla, nu pot sa inteleg, este doar mijlocul verii, este plin sezon.
La mine in gradina castravetii merg bine. Serpii chinezesti se dezvolta in voie. Pentru ca este primul an in care ii cultiv, ii las un pic de capul lor sa vad cam cat de mult se dezvolta. Pana acum, maximul a fost 41 de centimetri, dar se spune ca se pot duce pana pe la 60.
Si cei primiti de la amicul Fane Gradinaru par a fi un soi bun. Inca nu le-am facut proba, pentru ca, tot asa, este primul an in care-i cultiv, dar au o culoare verde inchis si o dimensiune care-ti inspira incredere. Poate ca poza facuta nu arata aceste lucruri, dar voi mai avea ocazia sa va vorbesc despre acest subiect
In schimb, rosiile mele, ma alinta cu tot felul de ispravi. Cu ani in urma am luat un soi de la colega mea de scoala elementara Mihaela. V-am povesti acea seara magica petrecuta sub bolta de vie si de rosiile ei extraordinare, pe care eu le-am botezat Roze de la Mihaela. Sa stiti ca au trecut oceanul si nu s-au facut de ras, ba chiar au facut impresie buna. Anul acesta le-am pus din nou ca se cam terminasera semintele si ele m-au bucurat inca o data. Eu le zic “Roze’, dar ele de fapt sunt mai mult spre purpuriu. Dar nu asta e problema, important este ca au gust si aspect.
Cui sa-i multumesc mai intai? Rosiilor care s-au straduit sa rodeasca sau Mihaelei care le-a ingrijit ca sa nu se piarda?