Toamna este in drepturile ei si gradina mea a inteles chestia asta. Incet-incet, toate dau semn de oboseala. Obosit ma simt si eu, desi, cel putin asa imi place sa cred, ar mai fi pana sa vina toamna. 
Sper insa ca la primavara sa fiu mai in forma decat anul acesta, sa am multa putere de munca si mult mai multe bucurii. Ceea ce va doresc si voua.
Dar sa nu credeti ca trebuie sa astept primavara ca sa am din nou parte de evenimente placute. Va povesteam cu cateva postari mai in urma ca multi oameni cu care m-am intalnit isi aduceau aminte cu foarte mare placere despre un soi de rosii bulgaresc numit Maritza. Era plin sudul tarii de aceste Maritze si aveau, ziceau ei, un gust de rosie adevarata. Cu totii regretau ca soiul a disparut si de la noi si de la vecinii bulgari.
Si acum sa bata tobele … sa sufle trompetii.. Am bucuria sa va anunt ca 20 de seminte din soiul cu pricina sunt in drum spre mine. Si nu numai acest soi, voi primi si Recordul Romaniei, o rosie foarte populara pe la noi in anii ‘960, dar despre care nimeni nu-si mai aduce aminte. Si nu inteleg de ce, din moment ce este totusi vorba despre un record.
Am mai primit si alte seminte, dar nu vi le spun acum, ca sa va fac curiosi si sa mai dati din cand in cand pe la blogul meu.