Anul acesta rosiile mele au mers greu, mai greu ca in alti ani. De vina, in primul rand, a fost vremea capricioasa care nu m-a lasat sa pun rasaduri in jur de 20 aprilie cum faceam de obicei, ci mult mai tarziu la inceput de mai. O sa ziceti ca doua saptamani n-ar fi mare lucru, dar sa stiti ca sunt. Impresia mea, conform experientei, imi spune ca doua saptamani de intarziere se transpun in trei saptamani de dezvoltare. Ca sa fiu mai clar, desi diferenta este numai de doua saptamani, ce pui pe 20 aprilie se coace cu trei saptamani mai devreme decat ce pui pe 4 mai, sau altfel zis, ce pui pe 4 mai se coace cu trei saptamani mai tarziu decat ce e pus pe 20 aprilie. Asta, binenteles, daca lucrurile se desfasoara in mod normal si nu apare din senin vreun prapad.
Cu toate acestea, gradina ma bucura in felul ei oferindu-mi si surprize placute. Anul acesta, marea surpriza sunt vinetele. Din cate am inteles, vremea cam nefavorabila rosiilor, a fost tocmai buna pentru vinete care suporta mai bine caldurile mari si vor mai multa apa. Cel putin soiul meu de vinete productive semi-timpurii in care am incredere de vreo 10 ani, imi ofera o productie ca niciodata. Deja ma gandesc ca voi incepe sa folosesc congelatorul mult mai devreme anul acesta. Aici mare lucru nu se produce, le coace Coana Mare, le curata de seminte si coji, le lasa la racit, dupa care ajung in pungi zipp. Iarna le baga la blender cu ceapa, ulei, un praf de sare si un galbenus si iese ceva de te lingi pe degete.
Mai are Coana Mare si o reteta de vinete la cuptor. Mai pune ea ceapa, rosii, ardei gras, ardei iute si ceva pricepere, si scoate un preparat care, vorba olteneasca, baga burta-n draci. Merge la fix cu varza tocata si lasata 2-3 zile undeva la soare, chiar si pe balcon. Daca vreti sa stiti mai multe, lasati un comentariu si revin cu amanunte dupa ce solicit o consultatie la Coana Mare.
In orice caz, important este ca vinetele mele merg ca niciodata si ma ameninta cu o productie record. Despre gust, nu mai discutam, pentru ca m-au convins de acest aspect cu mult timp inainte.
Va las cateva poze cu productivele mele semi-timpurii. Mai am un soi cu o silueta mai subtire, mai delicata, la origine un fel de Purple Long adus din Italia, pe care eu le-am botezat ‘Balerine’. Inainte de a ma fixa asupra acestor vinete, am cultivat un soi romanesc cunoscut sub numele “condurul doamnei” care erau subtirele si indoite in forma literei “J”. Se zice ca litera asta aduce cu un papuc (condur), de unde si numele dat soiului despre care va vorbesc. Ca gust erau super, nimic de zis, dar aveau si seminte pe masura, asa ca pana la urma am renuntat la ele si am ales Long Purple. Celebrele Pana Corbului, nu stiu de ce, nu m-au atras niciodata. Dar despre Balerinele poate ca vom vorbi intr-o postare viitoare.
Pana atunci, sa aveti noroc si spor in tot ce faceti.