Cred v-am mai spus ca in fiecare an ma straduiesc sa cultiv cam 50 de soiuri noi de rosii. Cum am intre 2 si 4 fire din fiecare, un colt al gradinii mele pe care eu il numesc in gluma ‘laborator’, aduna anual in medie 150 de plante, plus sau minus, mai degraba plus. Aici este partea cea mai interesanta a activitatii mele, dar in acelasi timp si cea mai dificila, pentru ca diversitatea impune sa fiu atent la fiecare fir in parte, dar mai ales sa nu le incurc. Avand in vedere ca in colectie am peste 2000 de soiuri dintre care abia am apucat sa testez vreo 3-400, stau si ma gandesc cata treaba mai am in fata. Acuma asta este, prea multe griji nu-mi fac, eu cu planurile mele, viata cu planurile ei.
Alta parte a gradinii cuprinde soiurile care imi plac in mod deosebit si pe care le cultiv an de an. Aici am in primul rand Stupice, Mom’s Heart, Unt de Bucovina, Roma, Maria Amazilitei si Sangeorgiu de Mures, care imi satisfac nevoia de consum zilnic, precum si de bulioane, paste si alte preparate in care Coana Mare este mare mestera.
Acuma, daca ‘laboratorul’ are problemele lui specifice, partea aceasta, cu soiuri mai stabile, este mai usor de ingrijit din cauza unei oarecari rutine. Dar se ivesc si aici probleme interesante. De exemplu, de vreo 2 ani stau si ma gandesc de ce rosiile acestea au totusi un gust usor diferit de la un an la altul. Mai clar, pot sesiza ca Mom’s Heart este intr-un an ceva mai dulce decat in alt an. Si asa se intampla si cu alte soiuri.
Oricat vi s-ar parea de ciudat, cred ca situatia este reala si simplu de explicat. Asa cum o rosie este mai zemoasa sau mai seaca in functie de cantitatea de apa primita de la ploaie sau prin irigare, tot asa, gustul variaza – nu semnificativ – in functie de conditiile de cultura. Citeam undeva ca sunt cel putin vreo 50-60 de elemente care participa la formarea si sintetizarea gustului rosiilor. Este evident ca este imposibil ca sa se asigure in fiecare an toate aceste elemente, in aceleasi proportii si densitati. Chiar daca ne-am stradui, ganditi-va ca sunt evenimente care se produc indiferent de vointa noastra si care au influenta lor. Prea multa apa in sol va dizolva si imprastia acele substante foarte solubile, prea mult soare va impiedica sinteza unor elemente si asa mai departe. Evident, discutia poate continua, dar cred ca am reusit sa fiu destul de convingator.
Si pentru ca suntem la capitolul rosii, sa privim o rosie frumoasa Ovi’s Romanian Giant. Asa a fost anul trecut, asa este si anul acesta.
Acuma cand scriu, ploua. Dupa caldurile cele mari, este exact ce trebuia.