Solul nostru cel de toate zilele

Ca un pamant sa fie fertil trebuie sa aiba humus. Humusul nu este altceva decat un amestec de substante organice aflate in sol ca rezultat al transformarii materialului vegetal sub actiunea microorganismelor. Un pamant bogat in humus este sfaramicios, usor de lucrat. Ziceam cu cateva zile in urma ca un astfel de pamant fertil se afla in zona Calafat-Bailesti.

Acesta este insa idealul. In practica avem de a face cu tot felul de soluri, lutoase, nisipoase, pietroase si alte combinatii, fiecare cu avantajele, dar mai ales cu dezavantajele lor.

Un laborator ne poate spune ce fel de sol avem. Dar costa. Pentru noi, cei care facem din gradinarit un hobby si nu o meserie, este suficienta o metoda empirica prin care sa aflam cateva elemente fundamentale.

Luati un pumn de pamant si puneti-l intr-un pahar sau un vas cu pereti transparenti. Acoperiti cu apa, amstecati foarte bine si lasati-l undeva sa se linisteasca.
Aproximativ cam in 12 ore se formeaza depunerile.

Primul strat de jos este nisipul, ceva normal daca ne gandim ca nisipul este de fapt piatra foarte fina, deci un material greu. Urmeaza apoi in ordine argila, lutul si, in final, humusul care formeaza un strat superior sau pluteste pe suprafata apei. Combinatia ideala ar fi ca argila si nisipul sa fie cam in aceealeasi proportii, iar stratul de humus sa fie pregnant. Daca humusul pluteste la suprafata apei, e semn de saracie.analiza solului

Si daca studiati atent plantele care cresc in mod natural (spontan) pe locul care va intereseaza, puteti afla unele informatii utile.

– solul pe care cresc racovita, spanacul salbatic sau mustarul de camp este unul afanat, bogat in substante nutritive si humus
– pe sol umed cresc pipirigul, menta, podbalul, plante care nu retin apa si ale caror radacini nu putrezesc usor
– pe sol uscat cresc ochiul lupului, flamanzica, cimbrul salbatic, musetelul galben, plante cu radacini adanci care pot si trebuie sa inmagazineze bine apa
– solul argilos este indicat de urmatoarele plante: palamida, papadie, coada-racului, patlagina
– solul nisipos este indicat de prezenta naturala a cimbrului de camp sau troscotului
– solul bogat in azot este indicat de matraguna, urzica, rocoina, loboda, traista ciobanului
– solul sarac in azot este semnalat de paiul oilor, romanita de camp, cimbrul salbatic, vulturica
– solul bogat in calcar este indicat de volbura sau lucerna
– daca pamantul este sarac in calcar vor creste pe el romanita, ridichea salbatica sau soparlita

This entry was posted in Chestiuni tehnice and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

3 Raspunsuri la Solul nostru cel de toate zilele

  1. Pingback: Cine mai are seminte de rosii din gradina bunicilor ? | Rosii din Gradina

  2. Anca says:

    In urma cu aproape 5 ani, cand ne-am mutat la tzara, nu aveam in plan sa infiintam o gradina, mai ales ca nu stiam cum arata fructele si legumele decat in piata sau la magazin. Incet-incet lucrurile si gandurile s-au schimbat si iata-ma acum si gradinareasa! In ciuda faptului ca am avut cateva succese remarcabile – norocul incepatorului – am realizat ca nu e totul atat de roz pe cat credeam eu si ca situatia se complica pe an ce trece.

    In masura in care timpul liber imi permite, incerc sa adun informatii despre ingrijirea celor n’shpe mii de soiuri de plante pe care le-am adunat din dorinta de a avea cate putin din fiecare. Nu stiu ce a fost in capul meu dar sigur nu poti deveni peste noapte legumicultor, pomicultor si viticultor, mai ales atunci cand solul nu este deloc prietenos. La fel ca la tine, pamantul este unul greu, lipicios care retine apa cand ploua iar pe vreme uscata se usuca si se crapa. In plus, probabil ca nu a fost cultivat niciodata si mai este si calcaros . Se poate si mai rau? Inteleg ca nu e tocmai bine sa arunc niste var pe ici pe colo. Tocmai am achizitionat un sac. Ph-ul ar fi cam 7,4; il voi repeta zilele astea si voi lua mostre din mai multe parti. La proba cu paharul…am lasat doua zile sa se decanteze si nu am reusit sa obtin decat un strat compact de mal, poate si cateva firicele ratacite care pluteau la suprafata. Ala sa fi fost humusul??

    Am incercat sa il amelioram cu nisip, ceva ingrasaminte naturale, compost dar probabil ca trebuie cantitati uriase fata de ceea ce ii putem noi oferi.

    Ne dorim fructe si legume sanatoase, fara chimicale ca altfel chiar nu ar merita deranjul. Anul trecut am alocat mai mult timp gradinii si imi place sa cred ca maceratele, infuziile, insecticidele bio, etc folosite au avut rezultate bune. Problema e ca toate actioneaza destul de lent si nu au efect de durata.

    Anul asta …ghinion!!! Am avut parte de afide de toate culorile pe aproape toate plantele, inclusiv pe iedera, fluturi si muculite albe pe varza, broccoli, gulii, vrabii si cotofene care au mancat semintele puse mai la suprafata, salata, loboda si spanacul pana au ramas doar radacinile din ele. Am pus plase pe unde am putut dar a fost greu de umblat la brazde si uneori a trebuit sa le taiem ca sa scoatem cate o vrabie mai gurmanda si tupeista care s-a incurcat in ochiurile ei. Niste melci homeless (sau stripperi?), mici si infometati, aproape ca au decimat in primavara capsunele. Insa toata vara ne-am delectat cu minunatia asta de fructe. Nu mai vorbesc de mana…e drept ca nu am stropit rosiile cu zeama bordeleza decat prea tarziu, dar am invatat lectia.

    Imi pare rau ca nu prea am ce sa impartasesc din experienta mea de gradinar, pot doar sa confirm unele greseli facute si de altii dar de care afli de abia dupa ce ai patit-o tu insuti – de ex. niste seminte de rosii puse pe pervazul ferestrei, la soare, efectiv s-au ars in mai putin de o ora.
    Dar perseverez, mai am extrem de multe de invatat iar solutiile gasite pe internet sunt deseori contradictorii. Poate ca anul viitor imi voi face curaj si voi carni castravetii – macar e sigur ca nu se copilesc, multumesc Elisa. Pana acum nu i-am “maltratat” in niciun fel si am avut productii record.

    Nu am reusit inca sa citesc toate postarile de pe acest blog, dar am vazut ca sunt persoane interesate de agricultura ecologica – m-as bucura daca link-ul de mai jos le-ar fi de ajutor. Aici sunt cateva carti foarte utile, traduse in romana de un grup de oameni inimosi si generosi – specie pe cale de disparitie.

    https://cartidintei.wordpress.com/

    Valerian, indraznesc sa iti spun pe nume, pe de o parte fiindca am inteles ca asa iti doresti, iar pe de alta fiindca aici, pe blogul tau, ma simt ca acasa. Poate datorita talentului tau scriitoricesc, calmului si umorului tau care imi amintesc de tatal meu. In lumea asta nebuna in care traim, este reconfortant sa afli ca mai exista oameni ca tine. Iti multumesc.:)

Lasa un comentariu

Daca ai cultivat acest soi, m-as bucura foarte mult sa stiu parerea ta, mai ales privind felul in care el s-a comportat in gradina ta. Nu uita sa precizezi zona unde se afla gradina ta, pentru a sublinia modul in care acest soi se adapteaza in diverse locuri din tara. In felul acesta vei ajuta multi gradinari sa aleaga rosiile cele mai potrivite pentru gradina lor. In numele lor, si al meu, iti multumesc.