Aseara pe la 10, de bucurie ca a plouat am baut o bere, buna si rece de la frigider. Am mai stat de taina cu cei din casa si pana la final am mai capatat o jumatate de doza, asa ca astazi a trebuit sa ma duc la tzara cu autobuzul. Nu ca ar fi fost treaba de facut, dar e bine sa controlezi daca fenomenul de la oras s-a reprodus intocmai si in gradina de la tara.
Vreau, nu vreau, drumul spre autogara trece prin piata, asa ca am avut ocazia sa mai trag cu ochiul pe la tarabe. Am trecut si pe la ‘raionul’ cu rasaduri. Un neica tocmai se plangea unei negustorese ca nu prea i-au rodit rasadurile de rosii cumparate. Sigur ca vina a fost adumnealui : “Le-ai udat prea mult”. Clar ca lumina zilei: ce e mult, e excesiv.
De fapt nu cred ca prea multa apa ar afecta rodirea. Poate doar daca torni apa cu nemiluita, ceea ce nu cred ca este cazul. Ba din contra, daca ne gandim ca rosiile dezvolta radacini adanci, udatul superficial ar putea crea ceva probleme prin faptul ca apa insuficienta nu ar iriga bine planta.
Poate ca o polenizare slaba. Mama punea dovlecei si castraveti la 3-4 randuri de rosii. Mai punea si flori, craite si busuioc, la capatele randurilor. Sa vina albinele, zicea ea. Flori n-am pus, dar dovleceii mei au niste flori frumoase si galbene care cred ca ajuta. La anul o sa pun si flori. Promit. Cred ca fetele mele, asa imi alint eu rosiile, le merita din plin. Asa ca o sa ma ingrijesc din timp sa adun seminte de rosii si seminte de flori.
Dar daca totusi ma gandesc mai bine, chestia asta cu albinele este cu doua taisuri. Floarea de rosie produce si partea masculina, staminele, si partea feminina, stigmatul, asa ca polenizarea se produce in interiorul aceleiasi flori. Polenul de pe stamine, care sunt in partea superioara, cade peste stigmat, aflat la baza florii, si gata. Daca vin albinele, ele pot aduce polen si de la alte flori, de la alte soiuri, si uite asa rosiile mele se corcesc.
Am mai citit si despre polenizare artificiala, facuta manual. Cica cel mai bine se executa cu periuta de dinti, din aia in care poti sa pui si o baterie. O sa ma mai interesez, dar cred ca treaba asta se preteaza la un numar rezonabil de rosii. La mai multe s-ar putea sa fie un adevarat chin.
Uneori florile rosiilor nu se dezvolta din cauza ca e frig afara, sub 10 grade. Dar si la calduri prea mari este o problema, mai ales la soiurile timpurii, si sa ne aducem aminte ca luna mai a fost neobisnuit de calduroasa.
O alta explicatie a slabei fructificari ar fi folosirea in exces a ingrasemintelor pe baza de azot, adica daca se pune prea mult balegar de vaca, sa zicem. Azotoasele sunt ingraseminte foliare, care stimuleaza cresterea in exces a tufei, care astfel produce multe frunze in dauna florilor. Te pui cu natura asta? Este o masura in toate. Pentru o buna inflorire este mai bun ingrasemantul care provine de la gaini sau cenusa de lemn. Atentie insa la gunoiul de pasare, trebuie folosit numai dupa o buna fermetare, altfel arde tot. Peste o galeata se gainat se pun 5-6 galeti de apa si se lasa la fermentat 4-5 zile, cel mai bine o saptamana. Apoi se mai adauga 4-5 galeti de apa, se amesteca bine si se lasa o zi la sedimentat. Folosesc apoi lichidul, nu si materia depusa, pentru a uda plantele la radacina. Merge in special la rosii, vinete si ardei. Cu materia ramasa, repet operatia de mai sus, iar la udat amestec bine si de data asta folosesc tot ce este in butoi. Acum mai trec si pe la dovlecei, castraveti si ce mai am pe acolo. Fac astfel in primul rand pentru a evita ‘arderea’ plantelor si apoi pentru a folosi acest tip de gunoi cu maxima eficienta. Eu n-am pasari si rar gasesc pe la vecini o jumatate de galeata de gainat.
Si ca sa nu uit de ce-am plecat, sa stiti ca a plouat si in gradina mea, iar astazi dupa-amiaza a mai dat una strasnica, asa ca sa ajunga pentru o saptamana. Maine nu ma duc in control ca e sarbatoare. O vad pe Coana Mare (sotia) ca vopseste oua. Si daca o mai fi ramas vreo bere prin frigider, iar trebuie sa merg cu autobuzul si n-am bani schimbati de bilet.
Valerian, anul asta am incercat si eu cum am citit pe net, sa stropesc cu acid boric inflorescentele de rosii si ardei. In toti anii flori de la rosiile inima de bou cadeau, primele, cele mai mari si nu stiam de ce. Am aflat ca le lipseste elementul BOR care nu se gaseste in sol si nici in ingrasamant, asa ca am cumparat de la farmacie bor cristalizat si am diluat cate 2 grame in 2 litri de apa calduta si am stropit din doua in trei zile florile de rosii, dar si pe frunze.
Ei, bine, sa stii ca functioneaza, florile au legat si nu s-au mai uscat si nu au mai cazut ca altadata.
Cu polenizarea nu-mi fac probleme ca , asa cum ai zis, se polenizeaza singure prin miscare, ca vant este. Eu, daca vroiam rosii coapte mai devreme, polenizam florile introducandu-le intr-un borcan cu apa, dar aveam grija sa nu amestec soiurile. Anul asta nu am mai facut…
Eu am pus craite si condurasi, busuioc si galbenelele au iesit singure, pe langa rosii si-s asa de frumos inflorite, spre deosebire de cele din gradinuta, ca au tot ce au si rosiile, adica ce le-am pus la radacini cand le-am plantat. Pana acum sunt multumita, desi a fost vreme de mana, nu am observat nimic rau. Sper sa fie tot asa, ca, asa ca si pentru tine, rosiile sunt pentru mine principala leguma din gradina 🙂
Vă rog să-mi iertaţi intruziunea, dar cred că trebuie să intervin: nu răspundeţi ferm şi complet la toată problematica. Este adevărat, roşiile polenizează mai uşor iar scuturarea florilor, eventual dându-le un bobârnac, ajută. Însă, ce te faci dacă ai solariu sau seră şi dacă ai cultivat o cantitate mare de roşii. Pentru că, brusc, te trezeşti cu o cantitate imensă de flori. Unii opinează că e suficient să treci cu mâna peste ele. Dar, chiar şi atunci, o bună parte dintre flori nu se polenizează. Şi te trezeşti cu o mulţime de flori care cad ulterior, fără să rodească… Mă gândesc la cei ce trec cu privirea peste aceste rânduri şi am să vă spun cum am procedat eu. Aşadar, am luat un beţişor mai lung, să zicem un băţ de chibrit lung, că majoritatea chibriturilor au beţe scurte, dar găsiţi la hypermarket cutii de chibrituri cu beţe lungi. Am înfăşurat la un capăt puţină vată. Evident, nu la capătul cu fosfor şi, prin urmare, în prealabil, fosforul se îndepărtează. Am trecut apoi la acţiune şi am atins cu vata de la capăt interiorul fiecărei flori, având grijă să mă întorc la cele iniţiale, pentru că de la acestea luasem polenul, dar nu lăsasem nimic în urmă. După un timp, vata se colorează în galben, din cauza polenului. Ei bine, plimb vata aceasta peste toate florile. Din când în când, am grijă să o mai înfăşor pe băţ, pentru că ea are tendinţa de scămoşare… Atenţie!… Operaţiunea se face numai atunci când florile sunt lipsite de umiditate, adică, pe la prânz. Pentru că apa, nu ştiu de ce, dar împiedică tranferul polenului de pe vată pe floare…
Faceţi aşa şi veţi vedea că toate florile vor rodi. Şi nimic nu e mai înălţător decât să vezi cum, prin intervenţia ta, dai naştere la viaţă. Ca să nu mai vorbim de cantitatea imensă de roşii pe care o puteţi recolta. În fine, aici sunt mai multe lucruri pe care trebuie să le aveţi în vedere, că la un număr mare de fructe se cere şi o fertilizare naturală consistentă, de preferinţă, cu gunoi de păsări.
Sper să fie cu folos tuturor!…
Ps. Eu am intrat aici încercând să aflu cam cum procedează alţii cu ardeii şi vinetele, în solariu, eventual cu dovleceii în câmp. Că sistemul despre care v-am vorbit mai sus pare a nu da roade aşa cum se întâmplă la roşii… Şi pun astfel de probleme pentru că anul acesta, din cauza ploilor, numărul de albine sau de bondari s-a redus simţitor, iar omul, dacă vrea să se facă o polenizare consistentă, trebuie să înveţe să le înlocuiască cu alte sisteme, mai ales că, la nivel planetar, din cauza unui virus, toate acestea sunt pe cale de dispariţie …
Interesant, Carol. Comentariul tau este binevenit. Putem afla astfle lucruri noi.
Eu as mai adauga ceva. Cred ca ar fi bine ca operatia sa fie facuta pe acelasi soi de rosii, altfel ma gandesc la faptul ca se produce o polenizare incrucisata care corceste soiurile
Menţiune: zona în care cultiv roşiile se află la baza munţilor Făgăraş…
Aşa am făcut anul trecut… Adică, am plantat doar soiul Rila, că, se pare cum că este cel mai eficient (flori multe, recoltă foarte bogată). Numai că atunci când le-am prezentat prietenilor, cu toţii au afirmat că se află în faţa unor roşii turceşti. Ba chiar au făcut o glumă care m-a deranjat mult, potrivit căreia, aş fi cumpărat roşiile de la turci, la un preţ modic, ca să obţin un profit. Şi pune-te, frate, pe invitaţii la “moşie”. Iar după ce au văzut cu ce probleme mă confruntam şi cât de mare era recolta, au amuţit brusc. E un fel de a spune, că nu mi-au mai spus răutăţi. Dar au început cu alte chestii, cum că nu sunt chiar atât de mari (leguma în sine), iar gustul este discutabil. Asta ştiam şi eu, că de când mă ştiu, gusturile mele nu s-au potrivit cu ale altora… În final, i-am întrebat, în timp ce şedeam în şezlonguri, la umbră, cu o sticlă de bere şi nu ştiu câţi mici în faţă: “- Domn’e, şi până la urmă, care roşii vă plac?”… “-Alea mai ieftine!”, mi s-a răspuns… Dar eu cultiv roşii bio şi nu le pot vinde cu 2 lei pe kil. De aceea, anul acesta, am făcut o mişelie. Am cultivat într-un alt spaţiu al solariului trei soiuri de roşii, unele lângă altele (rila, ghiţia şi elisabeta). Şi-mi făceam socoteala că, ţinând seama de particularităţi, voi obţine un tip de roşie, evident corcită, dar mult mai ieftină, că fiecare dintre soiuri se “manifestă” altfel. Numai că anul acesta au venit ploile, iar la mine, în zonă de munte, plouă uneori că dacă n-aş şti unde mă aflu, aş crede că sunt la ecuator. Şi e multă apă… dar roşiile nu se udă cu apă de ploaie, căci ploile sunt acide, pământul se contaminează uşor cu bacterii, iar dacă roşiile nu sunt un soi rezistent, ai muncit degeaba. Roşiile se udă cu apă de la fântână, care-i alcalină, că pânza de apă freatică se află la 17 m adâncime, prin urmare, apa este nevoită să treacă prin mai multe straturi de sedimente. Chiar şi roşiile pe care le cultivam în câmp le udam cu apă de la fântână, imediat după ploile acide din ultimii ani. În fine, anul acesta mi s-a părut prea riscant să cultiv roşii în câmp şi bine am făcut că nu cred că aş fi făcut faţă, având în vedere că nu trec două zile fără ca să apară o ploaie însoţită de furtună cu grindină, că aşa-i la munte…
Şi, ca să revin la subiect, am plantat trei soiuri de roşii în solariu. Numai că, din cauza ploilor, nu sunt albine. De aceea, a trebuit să inventez o soluţie eficientă de polenizare. Cu toate astea, am efectuat polenizarea între roşiile aleluiaşi soi. Totuşi, am corcit câteva plante, ca să văd ce iese şi dacă au mai mult succes decât Rila (cele de anul trecut).
Ps. Să nu credeţi că prietenii mei sunt cârcotaşi. Nu sunt. Ei se cred mari oameni de afaceri. Nimic mai mult. Oricum, anul trecut le-am dat o lecţie usturătoare: când nevestele lor au adus vorba de bulion, le-am trimis la turci. Că-mi vândusem deja recolta la oameni mai serioşi şi care au apreciat la adevărata lor valoare roşiile bio.
Frumoasa istorie. Printre randurile ei razbate pasiunea si dragostea pe care o ai pentru rosiile tale. Cand povestesti, parca-l aud pe amicul Fane Gradinaru zicand: “Ba moshule, inca n-am intalnit gradinar care sa nu-mi placa”
La toamna te voi ruga sa-mi trimiti niste seminte de Rila si Elisabeta, la schimb. Ghitia am gasit si prin magazinele noastre. Ai grije insa sa-mi pastrezi din cele necorcite. Sau, daca poti cumpara cate un plic din fiecare, iti trimit contravaloarea.
Pana atunci, spor pe ogor.
Carol,intru în discuție pentru că mi-a plăcut ce ai scris și zici că faci.Am solar de 4 ani(ăsta,de fapt,e al patrulea an);doi ani la rând am produs frunze în principal și câteva tomate,cu semințe din comerț – rio grande,buzău,inima vacii și niște cherry.Cu doi ani în urmă am adus la întoarcerea din concediu,o plantă cu tomate pe ea de la care toamna târziu am luat semințe iar anul trecut am făcut propriile mele răsaduri pe care le-am plantat în solar pe la începutul lui mai.Prin 10 iulie am plecat în concediu lăsând plantele cu pătlăgele mici pe ele și pline de flori,prinse pe ață,mulcite și banda de picurare în funcțiune prin acționarea unui robinet.A rămas mama acasă și vorbeam la telefon despre temperatura ambientală și vreme.În funcție de parametri meteo știam când trebuie udat.
La întoarcere nu mi-a venit să cred ce producție aveam.Pe fiecare plantă erau câte 30 – 40 de tomate și cam toate aveau peste 300 de grame.Am căutt printre soiurile de roșii de pe internet să văd cum se cheamă soiul ăsta.Într-un final am găsit :http://www.rootsimple.com/2011/08/tomato-report-ii-franchi-red-pear/ .
două imagini cu rodul le găsești aici :https://www.facebook.com/photo.php?fbid=808799475806223&set=p.808799475806223&type=1&theater
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=808800012472836&set=p.808800012472836&type=1&theater
Pe lângă faptul că sunt foarte frumoase,deosebit de productive,mai sunt și foarte gustoase,cu condiția ca în perioada de coacere să nu le uzi prea mult,dacă e canicula,la 3 zile,dacă e ploios la 1 săptămână.
Felicitări,Valerian,pentru efortul de a scrie și a inspira și pe alții.Succes !
Am uitat să spun că și eu locuiesc într-o zonă sub-montană,la poalele Semenicului, și am vrut să fac legumicultură din dorința de a mânca bio.Roșiile mle nu au văzut decât macerat de găinaț de găină la rădăcină și macerat de urzică foliar.Ani de zile am cumpărat roșii oltenești chimizate la refuz,din păcate .Și asta m-a determinat să îmi construiesc un solar pentru roșii și castraveți.Soiul de castraveți l-am moștenit de la tata și nu l-aș schimba pentru nimic în lume.E un soi gustos,nepretențios și productiv.Tata a făcut rost de soiul ăsta imediat după accidentul de la Cernobîl,pentru că soirile anterioare nu mai mergeau,pur și simplu se pătau și mureau,neavând pe atunci solar.
Ura și să auzim de bine.
Se vede ca aveti pasiunea gradinaritului in familie. Ar fi interesant pentru cei care ne citesc sa spui cum pregatesti maceratele de gainat si de urzica si cum le folosesti
Salut,maceratul de găinaț de găină se prepară dintr-o găleată de găinaț peste care se pun 5 găleți de apă(eu prepar într-un butoi),se acoperă,se lasă la soare cam 1 săptămână.Uneori pun și plante înăuntru la putrezit,urzică,frunzele de salată care se curăță pe loc la recoltare,frunze și flori de păpădie.Din amestecul ăsta pun la rădăcina fiecărei plante nu mai devreme de 5 zile între două folosiri,cam juma de litru.La terminare completez cu apă în butoi.Nu e necesar toată vara alt găinaț de găină în butoi,doar completat cu apă și ,eventual,plante la putrezit.
Ca îngrășământ foliar folosesc maceratul de urzică ,frunzele și copilele de la roșii pe care le-am rupt,albăstrele și tătăneasă,eu pun un braț în butoi,apă,la macerat la căldură tot cam 1 săptămână,se strecoară și se stropesc frunzele roșiilor,ardeilor,castraveților,viței de vie,în solar eu am și viță de struguri de masă care merge super și rodește fără egal.Mai am un migdal și un cais pitic.toate se împacă de minune.
Multumim pentru informatii
Eu la maceratul de gainat as mai adauga si niste cenusa de lemn, asa macar un sfert de galeata din cand in cand
Ok,nu cred că strică,eventual corectează aciditatea.