Nimic nu se produce in natura fara fertilizare, adica fara ca organele feminine sa se intalneasca cu cele masculine. La plante, si nu numai, operatia asta se numeste polenizare, pentru ca polenul produs de partea masculina joaca rolul de fertilizator.
In privinta rosiilor, lucrurile par mult simplificate. Daca in multe imprejurari masculul cauta insistent femela (sunt si situatii inverse), la rosii fiecare floare are atat parti masculine (in partea superioara) cat si feminine (in interiorul florii, la baza). Aici nimeni nu alearga dupa nimeni si polenul isi face treaba liber si nestingherit, cazand pur si simplu de sus in jos in conformitate cu legile gravitatiei descoperite de Newton. Din cauza aceasta rosiile fac parte din categoria plantelor autopolenizante sau autofertilizante, care se reproduc fara probleme.
Unii sunt de parere ca in America dinainte de Columb, rosiile ar fi avut un alt tip de fertilizare, numai ca cei care le-au adus in Europa n-au stiut acest lucru si au adus numai rosia feminina, lasand acolo polenizatorul singur si nemangaiat. Fetele s-au descurcat insa si s-au adaptat la noua situatie, producand intr-un final flori care includ ambele parti participante la fertilizare.
Se mai intampla ca polenul sa fie luat de vant sau de fluturii si albinele care zboara din floare in floare si astfel polenul unui soi de rosii sa fertilizeze ovarele altui soi. In natura, fenomenul acesta nu se anumeste adulter, ci polenizare incrucisata, si nu se poate produce fara implicarea unei terte parti ( vant, insecte), parte care nu e acuzata de proxenetism sau comportament imoral.
Rezultatul polenizarii incrucisate este ‘corcirea rasei’. Asta inseamna ca rosiile produse anul acesta de catre planta mama nu for fi afectate, dar, cele rezultate in viitor din semintele lor vor avea si unele caracteristici ale plantei care a oferit polenul. Pentru ca polenizarea incrucisata sa se poata produce, trebuie in primul rand ca doua sau mai multe soiuri de rosii sa existe intr-o relativa apropiere. Apoi trebuie ca sa se porneasca vantul sau sa vina albinutele care sa imprastie polenul de la un soi de rosie la altul.
Ma rog, fara sa complicam mai mult lucrurile, putem spune ca la rosii probabilitatea de polenizare incrucisata este destul de mica. Savantii sustin ca intr-o gradina cu mai multe soiuri de rosii, gradul de ‘corcire’ (incrucisare) este cam de 4% pe sezon.
Cum se poate determina gradul de incrucisare? Metode sunt mai multe. De exemplu, putem pune la germinat 50 de seminte dintr-un soi care are frunza ca cea a cartofului. Daca printre plantele rezultate vor exista si unele cu frunza normala, inseamna ca incrucisarea s-a produs. Le numaram pe acestea si tragem concluzia daca suntem sub sau peste normalul de 4%.