Stelu era un var de-al mamei, baiatul lui unchiu’ Ghita, care era cumnat cu Ioana Popescu, bunica mamei. Pe nea’ Stelu mi-l aduc aminte ca fiind un barbat inalt, bine facut, cu ochi ageri si vorba mestesugita. Despre unchiu’ Ghita, intr-o vreme carciumarul satului, nu stiu decat ca avea cel mai frumos cal din sat, motiv pentru care baietii astia mai maricei se incaierau care mai de care sa faca curatenie in grajd numai ca sa fie lasati sa stea calare pe el o juma’ de ceas. Acum sa nu credeti ca era scofala mare. Fratele mamei imi povestea ca grajdul era scund, calul era inalt, asa ca stateau mai mult pe burta, dar se merita sa stai calare pe bidiviul din poveste, iar ceilalti sa te priveasca plesnind de oftica…
Una peste alta, se vede treaba ca unchiu’ Ghita si ai lui erau o familie de gospodari. Tot asa si Ioana, nevasta lui Stelu, care n-avea stare de dimineata pana seara tarziu. Iar in gradina ei, aveai ce vedea.
Sa tot fie cam 19-20 de ani de cand a luat mama niste seminte de rosii de la tanti Ioana lu’ Stelu. O inima de bou rozalie, cu gust de poveste. De atunci, rosia asta are mereu locul ei in gradina noastra alaturi de rosiile de la Paulica.
Anul trecut am botezat rosia asta rozalie Pink Delice si am trimis cateva seminte de rosii peste ocean, amicului mei Dono. I-am spus ca este o rosie pe care am cultivat-o 20 de ani, dar ca istoria ei in satul in care am gradina e mult mai lunga
Mai ieri-alaltaieri am primit un mesaj din Statele Uimite ale Americii prin care Dono imi multumea pentru rosiile frumoase, gustoase si carnoase pe care tocmai le culesese.
Sa-ti fie de bine, amice Dono, dar meritul nu e al meu, multumirile se cuvin in egala masura mamei mele si Ioanei lu’ Stelu care au stiut sa aleaga si sa pastreze ceva bun si frumos cu care poti sa faci fata chiar si in Americania.
Update 12 august 2013
Prietenul Dono imi transmite ca ultima rosie pe care a recoltat-o a avut 13.3 oz, adica pe limba noastra 377 grame.
Buna ziua, indraznesc sa va rog frumos daca se poate sa ma ajutati si pe mine cu un sfat. Urmeaza sa primesc niste rosii crescute din seminte heirloom si as vrea sa imi prelevez si eu niste seminte dintr-una din ele, dar nu stiu cum sa fac n-am facut niciodata. Am cautat pe site-ul Dvs. dar nu am gasit sfaturi pentru prelevat seminte sau tehnici sau poate nu m-am uitat eu suficient de atent. Am gasit aici un articol dar mi se pare foarte complicat pentru un incepator asa ca mine. Daca puteti sa ma ajutati si reusesc va dau in iarna din productia de seminte sa cultive cat mai multi…. si stiind pasiunea Dvs pentru rosii am zis ca sunteti persoana cea mai indicata sa ma ajute. Merci din suflet.
Multumesc pentru comentariu.
Daca doresti sa stii cum fac eu, atunci te rog sa vizitezi pagina seminte de rosii. Pare un proces cam lung, dar te asigur ca da rezultate bune. Uneori, mai ales atunci cand lucrez cu mai multe soiuri si as avea nevoie de multe borcane, il mai scurtez, in sensul ca storc semintele cu pulpa cu tot direct in borcan (fara sa le mai trec prin sita) si le las la fermentat 1-3 zile. Cand au fermentat golesc tot borcanul in sita dupa care fac curatirea semintelor amestecand cu degetele prin sita sub jet slab de apa. Dezinfectarea cu inalbitor nu o sar niciodata.
Merci mult de tot pentru raspuns. Am sa citesc. Deocamdata, aveam o rosie si am clatit doar semintele prin sita si le-am pus la uscat pe un servetel. Vedem ce iese din ele la anu’. 🙂
Iese bine si asa, ca doar asa faceau bunicii nostri si ne-au lasat rosii bune. Chestiile astea cu fermentarea, dezinfectarea si altele sunt benefice dar nu cred ca rezultatele sunt atat de spectaculoase pe cat se munceste. Poate dezinfectarea sa insemne ceva, dar cred ca si statul la soare omoara destule bacterii.
Salut. Parintii mei cultiva acelasi gen de rosii. Problema ar fi ca langa acestea gustoase, pun si rasaduri cumparate , iar acum deja s-au amestecat soiurile si gustul nu mai este acelasi dulceag si putin acid. Cum as putea face rost de seminte din soiul acesta din poza ta? Cu siguranta acesta era cel pur , pe care il cultiva bunica in fiecare an si nu amesteca soiurile deloc.
Salut, mai vorbim la toamna
De vreo 2 zile,că tot e Crăciunul,tot citesc toate postările tale și comentariile sufletiștilor care iubesc grădinăritul și trebuie să spun că dintre multe alte bloguri ale grădinarilor și cultivatorilor,pe blogul tău mă simt ca acasă.Pentru că ai un mod fermecat de a meșteșugi vorbele și îți faci timp să răspunzi fiecăruia.
Sărbători fericite și multă sănătate !
Un An Nou mai bun , fără mană și cu producție ca cea din 2013 măcar,că ăsta a fost un bun pentru cultivatorii de roșii,n-am să-l uit curând.